Gheisha's Blog

Mi-e lene sa va explic toata istoria; oricum o puteti googali. Tot ce pot sa va spun e ca,desi la inceput mi-a fost un pic frica la 30 de metri sub pamant, mai ales dupa ce citisem o gramada de bazaconii cum ca ar fi sunete ciudate si oameni care dispar sau care lesina din cauza rarefierii aerului, dupa ce am patruns in inima catacombelor (multi turisti s-au intors din drum) am fost cuprinsa un pic de tristete. Ok, mint, Gogosica a fost cuprinsa de tristete, au apucat-o sensurile vietii taman atunci, cand a vazut mormanele de cranii si oase insiruite in grup organizat. Pe mine m-a apucat doar un sentiment de satisfactie, ca am reusit sa fac ceva ce aveam pe lista de must do de vreo trei ani. Nu e nimic terifiant, dar clar e ceva ce merita vazut. Pentru mine reprezinta mai degraba ceva istoric, nicidecum vreun loc inspaimantator. Ce trebuie stiut: - nu aveti voie sub nicio forma sa faceti poze cu blitzul (io am facut shhht, da sa nu ma ziceti); - in cazul in care aveti gusturi macabre s...

Cel mai tare lucru la sfarsit de an e bilantul pe care si-l face fiecare. Ca sa poata trage linie, sa zica daca a fost un an de cacat sau nu. Al meu a inceput bine, a continuat de cacat, apoi cacatul s-a inrautatit pana a devenit un cacat si mai nasol, apoi a devenit cel mai nasol cacat, apoi situatia s-a ameliorat. Per total, a fost un an bun, cu mare intorsatura de situatie la final si la drum de seara. Dar am si lucruri de care sunt mandra; sa trecem la mici reusite care mi-au incalzit inima pe ultima suta de metri a anului: - am invatat doi pui de francezi imnul otelului (plan pe 2010- imnul stelei); - i-am invatat in romana cuvinte frumoase, de genul tampit, tantalau, cocalar idiot; - am distrus o perdea si am spart concomitent 4 pahare din setul abia cumparat (si asa erau naspa); - le-am adus la cunostinta copiilor (5 ani,respectiv 7) cuvantul striptease si implicatiile acestuia; - am inventat doua cuvinte in franceza, mai precis doua verbe: se strofoquer (atentie, e reflexiv!)...

Mi-a spus ca sunt simpatica, da??? :x

Inca o data pentru Danetta. Pentru ca merita. danetta: jucau 2 spanzuratoarea la scoala danetta : si una din ele nu stia cuvantu` danetta : si tot zicea danetta : nununu ca dupa ce m`ai desenat toata danetta : trebe sa desenezi si popa, si chibrit, si paie geisha: de popa nu stiam danetta : nici eu de paie, scaun, chibrit si popa danetta : ca asa joci pana maine geisha: pai io stiam geisha: si de furtunas geisha: de sticla danetta: si de funie geisha: de paie danetta: si de sapun,nu? geisha: lol, fata geisha: ai dreptate geisha: io acum imi dau seama danetta : ))))))))) geisha: de ce desenam chibrite oare, daca ala se spanzura ?? ) geisha: si faceam si benzina chiar geisha: doamne, ce revelatie ) danetta : acu pune`ma pe blog danetta : ca merit danetta : ))))))) geisha: cum naiba puteam sa fiu eu asa convinsa ca ii dai foc ?? danetta : hahahahaha, acu pune`ma pe blog danetta : ca merit

Cata fericire, o nebunie. I-am scos azi la plimbare pe Fratii Lumière.

Nu stiu cum sunt altii, dar eu ador Craciunul mai mult decat ziua mea de nastere si ziua de salariu la un loc. Ce nu am reusit inca sa imi dau seama, in schimb, este de ce mereu mirosul de portocale imi aminteste de Craciun. Si de ce mananc/ mancam portocale doar de Craciun. Ma rog, m-am indepartat de la subiect. Aveam trei-patru ani cand a izbucnit revolutia. Nu am inteles nimic din ea pe vremea aceea. Singurile amintiri pe care le am de pe vremea comunismului sunt masca de gaze, cartela de paine, bibeloul de peste transparent asezat pe un mileu de acasa de la mamaia, faptul ca puteai sa cumperi si jumatate sau chiar un sfert de paine. Singura bucurie datorata revolutiei, copil fiind, a fost ca mama nu m-a mai batut la cap sa invat o anumita poezie din abecedar cu care ma innebunise inainte. Apoi, in urmatorii ani, am deprins obiceiul de a ma uita in fiecare Craciun la televizorul alb-negru din sufragerie la procesul sotilor Ceausescu, la lumina beculetelor bradului verde de plastic ....

Imaginati-va o tara in care locuitorii muncesc doar treizeci si cinci de ore pe saptamana, au dreptul la cinci saptamani de concediu pe an, iau pauze de masa de o ora si jumatate si au o medie de viata destul de lunga, in ciuda traditiei culinare, bogata in grasimi. O tara unde micul comert cu antichitati supravietuieste, in care locuitorii adora sa faca piata duminica dimineata si beneficiaza de cel mai bun sistem de sanatate din lume. Sunteti in Franta.

In sfarsit am reusit si eu sa urc pe net filmuletele. Mai jos aveti unul demo, daca va place, pe youtube sunt restul.

Daca esti prin Paris si esti ahtiat ca mine dupa plimbari pe jos, lucruri frumose si natura cat cuprinde, trebuie neaparat sa vezi Parcul floral de langa Château de Vincennes. E una din dovezile ca exista rai pe pamant.

Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu pot sa pricep hip hop-ul francez. Mai exact, nu pricep motivatia lui. La origine, acesta e nascut dintr-o revolta, dintr-o nemultumire. Excludem aici melodiile despre bani, cluburi , bling-bling si gagici. Daca esti negru nascut in Bronx, nu ai alta sansa sa te imbogatesti, decat apucandu-te de muzica, actorie sau basket. Iar daca te apuci de hip hop te plangi de cat de grea e viata in cartier, cat de nasol e sa fii discriminat, cum faceai tu dilareala cu coca si maria, ca mai apoi, dupa ce faci cascavalul, sa te lauzi in melodii cu ce erai si ce tare ai ajuns si ce limuzine si femei ai acum, ca esti mare smecher . Daca esti nascut in nascut in Romania, iar inteleg. Canti despre saracie, mizerie, viata in Romania. Ai de ce sa te plangi si ai tot dreptul. Toti maimutoii de aici canta cu o asa determinare, de zici ca toata Franta e ingropata intr-o crunta saracie, ca francezii sunt vai de mama lor, fara nicio sansa de mai bine; iar limba franceza suna atat...

In viata mea nu mi-a fost dat sa vad ceva atat de frumos. Am ramas gura casca in fata vitrinelor-gigant, care se intind de-a lungul a doua strazi. Imaginati-va ca tot ce vedeti mai sus este animat. Toate papusile canta si danseaza, fac mancare, iepurasii inoata in cupe de sampanie, ursuletii papa margele si fac mancare, prajiturica in forma de om saluta trecatorii sau danseaza in fata manechinelor. O lume de poveste.

Mi se pare extraordinar cum au reusit sa mi se intipareasca in minte pentru toata viata amintiri de cand eram atat de mica, incat abia stiam sa vorbesc. Aveam vreo patru-cinci ani cand am fost cu mama la doctor din cauza unor dureri de burta acute. In nici zece minute, fara niciun fel de analiza, doctorul i-a spus mamei direct: are cancer. Nu intelegeam deloc de ce plangea mama in hohote, timp in care doctorul o linistea sec, spunandu-i "lasa cucoana, esti tanara, faci altul". Nu cunosteam notiunea de moarte. Apoi, in drum spre alt medic, ne-am intalnit cu o tanti, colega de-a mamei, care mi-a dat un mar rosu. Dupa un constult la un alt medic s-a dovedit ca avusesem doar un blocaj urinar, dar treaba cu cancerul ma urmareste si in ziua de azi. Apoi a venit ziua cand mi s-a explicat ce e aia moarte. Am plans toata ziua ca o isterica si nu am putut sa ma stapanesc decat dupa ce am reusit sa o fac pe mama sa imi jure pe rosu ca ea nu o sa moara niciodata. O alta amintire pe ca...

Desi blogul asta e unul de hahaiala, imi permit sa abordez acum si un subiect mai serios. Va prezint mai jos o opera de arta apartinand unuia dintre pictorii mei favoriti, Michelangelo Caravaggio, primul pictor modern, un artist destul de controversat la vremea respectiva. Operele lui Caravaggio sunt foarte usor de recunoscut. O data ce ai vazut un tablou nu ai cum sa il mai uiti vreodata. Pictorul se face remarcat prin maiestria cu care reuseste sa redea corpurile intr-un mod naturalist, anatomic chiar. Stie sa se foloseasca de lumina si de contrastul lumina-intuneric. Tabloul de mai jos se gaseste la Luvru si e intitulat "Moartea Fecioarei". Interesant e faptul ca nimic din tablou nu da de inteles ca femeia moarta ar fi Fecioara Maria. Pictorul prefera sa aleaga modele de pe strada, lucru nou in perioada aceea. Isi petrece noptile prin cabarete si taverne, de unde isi alege modelele, persoane "uzate de viata", muncite. Personajele din acest tablou sunt deci, int...

Sunt o persoana paranoica. Si mereu am recunoscut asta. Iar acestei paranoia i se adauga si o bogata imaginatie. Si ambele adunate ating punctul culminant atunci cand vreun factor extern imi provoaca latura posesiva. Imi amintesc cum in clasa a noua era sa o iau razna de gelozie numai cat am vazut de la departare o fata apropiindu-se de baiatul care imi placea. Puteam deja sa jur ca e o admiratoare, sau o fosta prietena care clar il vrea inapoi, sau o amica innebunita dupa el. S-a dovedit a fi o fata care impartea fluturasi. Lucrurile s-au agravat cu timpul. Daca am intalnire cu vreo prietena si dintr-un anumit motiv aceasta nu reuseste sa mai ajunga,clar isi bate joc de mine. Daca prietenul nu raspunde la telefon, clar e cu alta. Pot deja sa imi imaginez ce vorbesc in momentul ala. Si incep sa inventez tot felul de scenarii acolo unde nu exista, sunt convinsa ca toate amicele lui il plac, de fapt, si vor sa mi-l fure. Paranoia mea are aplicatii si in lucrurile marunte. Daca, spre exem...

Oficial am o noua fixatie. Dupa lamentabilul esec cu trenciul, iata ca am un nou motiv sa traiesc. Vreau propria mea colectie de Kokeshi Kimmidoll. Banuiesc ca nu am evoulat spiritual suficient, fiindca fericirea mea clar s-ar trage din aceste lucruri materiale. Asa ca nu stiu ce le innebuneste pe femei, dar pe mine clar m-ar face fericita macar o kimmidoll, sa imi incep colectia, care insumeaza vreo 14 astfel de minunatii.

Anunt gasit in ziarul de saptamana asta

Mass primit X:Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex: daca ai codul 1234, introdu 4321. Bancomatul recunoaste codul inversat, iti da banii, dar in acelasi timp, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau. Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, deoarece oamenii nu o cunosc. Dati mai departe sa afle toti ! geisha: si daca am codul 4554? X: faci la fel

01. Viata e asa de tragica : azi esti aici, mâine iarasi…. 02. Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca niciodata nu vin cind ii chem. 03. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim specialisti informaticieni, ne-ar fi creat cu 16 degete la miini. 04. Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi, intr-o zi, asa se va si intimpla. 05. Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii intelg nici actiunea. 06. Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele, apoi iti atirna de git o viata intreaga. 07. Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician. 08. Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea tirziu. 09. Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul. 10. Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea. 11. Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e somn si trezindu-se cind inca le este. 12. Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, ...

Voioasa nevoie mare, imi iau astazi bocceluta si plec sa vizitez Bois de Boulogne, fara sa ma documentez in prealabil prea mult. Tot ce stiu e ca e un parc enorm, ca are o gradina unde gradinarii au incercat sa planteze fiecare copac aparut in operele lui Shakespeare si cam atat. Ajung acolo si incep sa ma sucesc aiurea, fiindca nu pricep unde incepe si unde se termina parcul. Sau macar care e parcul. Nu are nicio intrare, doar sagetele care il indica. Intru in padurice, ca de fapt, asta era parcul, inaintez pe o potecuta si ma innamolesc (am uitat sa zic ca ploua). Ma invart ca o curca beata. Copaci si iar copaci. Apuc sa ies la soseaua care taie paduricea sau paduroaia, mai degraba, la cat de imensa e... Drum drept,vant puternic,copaci de o parte si de alta; in afara de masini, pe alei pustiu. Ma hotarasc sa merg drept inainte, fiindca vad niste placute indicatoare care imi promit ca la capat ma asteapta o cascada mare. Sper sa nu fie cu taca si Cascada asta sa fie de fapt, numele v...

Pentru a consola un tanar caruia i s-a intamplat o nenorocire, i se spune: "Fii tare, tine-ti firea, asta o sa te inarmeze pentru viitor, se poate intampla oricui", dar nimanui nu-i trece prin cap sa-i spuna adevarul: acelasi lucru ti se va intampla de doua ori, de patru ori, intotdeauna, daca tu esti facut astfel incat ti-ai expus partea vulnerabila, ti se va intampla obligatoriu si pe viitor.

Do you hear the sound of the rain? The rain of this night when the moon shines, sadly singing in my ears. I'm thinking of past times when we were together and then parted. Do you remember that night when it rained so much? You said that heaven predestined our love. I think about it all the time, all my nights are sad. Love hurts when you await the return of someone far away who will never come back. Why don't you listen to the noise of the rain and to the sound of my sobs? I am here on the riverbank, looking at the rain. You've already forgotten our love story.

In perindarile mele prin Centrul Comerial astazi am dat de un trenci Zara absolut fabulos, de la care nu imi mai pot lua mintea. Problema majora acum e ca achizitionarea lui inseamna cam jumatate de luna de munca plus inca ceva zile, fara sa cumpar nimic altceva; de strans nu pot, ca-s foarte cheltuitoare si am nevoie si de altele; de imprumutat nu am de la cine, ca am prieteni la fel de faliti, iar de imprumutat de la prieteni francezi nu vreau... Am si io onoarea mea de romanca =)). Asa ca mi-a trasnit o idee geniala. Daca tot face lumea bani pe aici din absolut orice, ce ar fi daca m-as preface surdo-muta, ca aia de m-a jefuit de un euro? Imi fac un tabel, scriu niste nume si adrese la hoha, trec in dreptul lor ca au donat 10 euro. Daca prind cinci, zece francezi prosti sa imi dea cate 10 euro m-am scos. Daca aveti o idee mai buna, va rog frumos sa ma stresati pe mess, ca de obiecei :D. Hai, ca doar suntem romani, la de-astea ne pricepem cel mai bine... Ce pana mea?? :))

Dragostea nu are ochi, nu are urechi, nu are motiv,nu are varsta,nu are rusine, nu tine cont de absolut nimeni si nimic, nu vine planificata, e devastatoare, e cel mai al dracului lucru, fiindca nu are nicio noima si nicio logica. De-aia e si greu sa ii gasesti leac. Niciun alt sentiment nu reuseste sa te faca sa treci prin absolut toate starile posibile. Am aflat cu parere de rau despre divortul lui Catalin Crisan, el fiind el care a vrut cu tot dinadinsul sa puna capat casniciei. Pana nu demult, as fi umplut randurile celor care ar fi aratat acuzator cu degetul: "cum a putut? dupa 14 ani de casnicie? cu doi copii? cu o nevasta atat de frumoasa etc" De fiecare data cand intervine despartirea intr-un cuplu, automat cel parasit ramane in postura de victima, in timp ce celalalt e calaul. Cu totii am trecut prin astfel de situatii. Daca am fost cei abandonati, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne autocompatimim in mod repetat, sa dramatizam, sa ne simtim tradati. Dupa ca...

Acelasi cineva : mai fata eu stau si m-am gandit bine Acelasi cineva: sa-ti dau o idee Acelasi cineva: care zic io ca e cam buna spre perfecta geisha: ia zi Acelasi cineva: asculta aici Acelasi cineva: de ce nu te-ai combinat tu cu un popa? Acelasi cineva: si bani si trai bun Acelasi cineva: si daca era sa te insele geisha: aahahahahaaaa acelasi cineva: te insela cu unu acelasi cineva: nu cu una

Cand eram mici,pe la 15-16 ani, noi, fetele (ma refer acum strict la generatia mea), aveam tendinta sa ne simtim jenate sa vorbim despre orice lucru intamplat pentru prima oara in relatia cu un baiat. Ba mai mult, eram terifiate ca nu cumva sa afle prietenii individului vreo faza mai intima, gen ti-a bagat mana sub bluza sau mai stiu eu ce. Personal, eram chiar frustrata la gandul ca as putea da peste un astfel de specimen (eu copilarind cu baieti mai mari decat mine, care isi povesteau pe indelete activitatile extrascolare). Conversatiile de pe atunci cu prietenii legate de viata intima/prima oara se reduceau la "mmm, da, a fost ok, mi-a placut/ nu mi-a placut". Cu timpul, rolurile au inceput sa se inverseze, baietii devenind acum foarte discreti si misteriosi (nu includem aici porcii :) ) cu privire la viata privata, pe cand fetele simt, probabil, nevoia sa recupereze. Dupa prima intalnire cu un tip, discutiile sunt cat de cat lejere... Prima intrebare care ti-e a...

(...) Eu : nu ma vad cu el pe viitor Eu: nu simt ca e el "the one" Cineva : tu vrei sa simti fiorul? eu : daaaaaa cineva : pt ala care va fi...EL...TORRO? eu: sa ma furnice cineva : asta simteai la 16 ani cineva: acu tre sa simti mireasma profitului cineva : si a aranjarii pe viata ! :))

Azi am dat iar nas in nas cu echipa de la Acasa TV, in frunte cu nenea ala, care am inteles ca e cap de afis in film, State. De data asta in fata la Eiffel; ma, la cat de mare e Parisul, nici de le urmaream programul nu cred ca ii gaseam asa de usor. Deja incep sa cred ca nu mai e coincidenta...Daca ii vad si a treia oara o sa imi spun ca e clar semn de la Dumnezeu: ma vrea vedeta. Deja mi-am facut planul: am sa ii intreb daca nu cumva au nevoie de figuranti :)). Ca deh, mana de lucru romaneasca e mai ieftina.

Ghiciti cu cine am dat azi nas in nas in fata la Sacré-Coeur! Ei bine, cu toata satra de la Acasa TV, venita sa filmeze nuj ce noua telenovela (niciodata nu le-am avut cu telenovelele romanesti). Partea comica e ca nu i-am recunoscut decat pe Cabral si pe Carmen Tanase, imbracata all gipsy. Am apucat sa ma trag rapid in poza cu Cabral, ca erau toti pe la sfarsitul pauzei. Si oricum, pe restul nici nu ii stiam... Era o blonda pe acolo pe care parca o vazusem prin promo-urile de la Acasa (o fi fost aia din regina??);

Frate, nu stiu ce era aseara in aer in Paris, da' mai toata lumea era chitrofonita. La metrou, trei gagici vesele cu o sticla de vin goala pe jumate. Nici bine nu cobor, o gasca de cinci handralai galagiosi si foarte bine dispusi si aia plus o sticla de vin. Sa zicem ca erau turisti astia si beau de bucurie, desi nu vad de ce ar vrea cineva sa vada beat Parisul. Anyway, ajung pe o banca in parc, unde am parte de un mini show, exact ca in filmele cu prosti. Doi tipi pe o banca, praf de beti, zdranganeau o chitara si lalaiau in legea lor. Alaturi, in picioare, o tanti la vreo 45-50 de ani, imbracata toata in alb cu niste haine lalai, care aduceau foarte tare cu un halat de macelarie, tragea nervoasa dintr-o tigara. Dupa ce face doua ture de parc cu un mers nervos, se opreste tacticos la un moment dat , ii ia barbatului chitara din mana, se indeparteaza doi pasi si o buseste cu toata forta de ciment; dupa care se asaza linistita pe banca din fata, tragand in continuare din tigara. Lin...

Stiu, o sa sariti iar toti cu gura sa imi ziceti ca numai eu pot pati asa ceva. Asa e. Da' pe bune ca nu e vina mea. In avantul meu de a invata cat mai repede cu putinta limba franceza, am zis sa imbin utilul cu placutul, asa ca am inceput sa citesc toate BD-urile care mi-au cazut pe mana. Sa fie vreo cincisprezece pana acum. Si, ca o eleva silitoare ce vreau sa fiu, am luat chiar si notite si am si invatat by heart expresiile si tot ce mi se parea mie ca imi va fi de folos. Si cum repetitia e mama invataturii, de ce sa nu pun si in practica ce am invatat cat mai des? Si-uite-asa, plina de bunavointa, am inceput sa folosesc expresiile cu copiii. Toate bune si frumoase pana cand intr-o zi, in incercarea de a-l face pe unul din copii sa inceteze sa tipe, am urlat la el in gura mare o expresie proaspat invatata (tot de la benzi desenate, bineinteles), care imi suna mie in traducere ca ar insemna "taci". Moment in care copiii au bulbucat ochii la mine si m-au rugat sa repet, ...

Sa-i dea Dumnezeu sanatate celui care a inventat HI5-ul! Dupa Yahoo Messenger, mi se pare cea mai tare inventie posibila (urmata pe locul 3 de IMvisible Detector). Nu stiu cum e pentru baieti, dar pentru noi, fetele, e un adevarat deliciu. Un motiv de barfa suculenta. Face cat zece iesiri pe faleza si trei in cluburi. Fiindca reuseste sa cuprinda tot ce ne intereseaza. Daca vrei sa afli care cu care s-a mai combinat, cine de cine s-a despartit, ce toala si-a luat aia de la patru, e de ajuns sa faci un click. "Cum fata, nu ai auzit? E plecata in Spania proasta. S-a maritat. Nu, n-am vorbit cu ea, am vazut pe hai faiv alaltaieri. E cu un naspet, nu ca ea ar fi frumoasa. Avea poze de la nunta, s-a mai ingrasat si avea o rochie de mireasa prea penala. Da' lasa ca iti dai linkul." Plus ca te poti da mare cu ultimele tale vacante, achizitii, cu cat de multi prieteni ai, cat de des iesi si pe unde, cat de tare te distrezi si ce marfa iti sta cu noua tunsoare. Ca sa nu mai zic ca...

Cunosc o gramada de persoane (cu mine in frunte) care ar putea sa isi bage lejer ceva in ea de viata daca de maine s-ar busi netul. Nu stiu cum sunt altii, da' la mine in casa daca (fereasca Dumnezeu, scuip de trei ori in san) pica netul sau se strica calculatorul, e o atmosfera asemanatoare cu priveghiul. Viata nu mai are brusc niciun sens, intru in panica, apoi in depresii, imi pierd pofta de mancare, am cosmaruri cand dorm, iar viata mea sociala e practic, inexistenta. Nu am sa stau acum sa analizez fenomenul yahoo messenger (cum a aparut, cum ne schimba viata), ca nu-s in masura, desi la cat timp pierd cu el, ar trebui sa imi dau doctoratul pe tema asta. Faza care ma seaca pe mine e de ce nu se scoate un cod al bunelor maniere pe mess? Ca daca tot am dezvoltat o adevarata societate virtuala, se impune si bunul simt, tre' sa existe anumite limite... De exemplu, as vrea sa stiu si eu: - Cate massuri pe zi maxim e ok sa dai? - Buzz-ul e sau nu o impolitete? Ar trebui folosit...