sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Contra-reclama

Uite ca pana la urma nu ma pot abtine si tot o sa zic.
Sfat: daca sunteti in cautarea unui mp3 player, sub nicio forma nu va lasati incantati de cei 4Go ai Samsungului YP-U5. Eu am facut-o si nu mi-a luat decat doua ore ca sa regret alegerea facuta. Modelul e incredibil de slab.
Cea mai mare problema e faptul ca se inteapa extrem de des. A facut-o la nici o ora dupa ce l-am pus in functiune. Stiau aia de-l facura ce stiau, de l-au dotat cu o gaura de reset la spate, de care nici macar nu ma pot folosi, decat in cazul in care umblu cu un bold dupa mine.
A doua problema e volumul, care dat la maxim e destul de slab.
Si apoi ma mai scoate din minti un maimutoi absolut cretin si inutil care imi ocupa 3/4 din ecran, ingreunand vizualizarea titlurilor pieselor.
Singurul plus pe care il pot da este pentru calitatea sunetului, in rest totul e dezamagitor. Nota 3.

vineri, 29 ianuarie 2010

Tendinte lingvistice

Am observat de multa vreme tendinta francezilor de a denumi produsele dupa numele lor personal (al produselor). Astfel ca, daca avem un pachet de biscuiti cu numele de Prince sau BN, subit nu se mai cheama ca mancam biscuiti, ci "printi" sau "beeni".
Daca se intampla sa mananci branza intinsa pe paine, daca aceasta se numeste ST Moret, fii sigur ca mananci "[samore] intins pe paine". La fel de bine cum poti manca vaci care rad (La Vache qui rit) sau jokeri (numele unui tip de branza produsa de Danone).

Si uite-asa toate produsele imbraca o noua denumire in functie de numele propriu sau de firma care le produce.

Ma gandeam cum ar fi la noi sa spunem: "pune si tu niste margaritar in napolactul asta/ in galacta mea." sau cumpara si tu o cheia (sapun de casa), ca sa imi spal adibasii (adidasi de contrabanda, care imita adidasul, dar au doar doua linii sau patru si costa infinit mai ieftin) cu marimar (nu glumesc, exista la Kaufland 4 perii cu numele: Marimar, Esmeralda, Guadalupe si ...imi scapa al patrulea. Daca nu ma credeti, dati o fuga la raionul pe perii si detergenti).

Bine, combinatiile ar fi infintite si rad numai cat ma gandesc cum ar suna altele.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Fara Titlu

Sunt cam lenesa perioada asta, asa ca nu am chef de scris.

Am gasit filmuletul asta; sa mor daca am realizat cand am vazut Gadjo Dilo ca parnaiasul era Naomi =))

marți, 26 ianuarie 2010

vineri, 22 ianuarie 2010

Muzeul de Arta Moderna, Paris (partea a doua)


M-am reintors (inca o vizita si il termin).

Mi-a placut expozitia lui Christian Boltanski, care prezinta umanul in centrul operelor sale. 2 sali - Prima cu peretii plini de hainute de copii asezate pe rafturi, luminate foarte slab de lampi micute, a doua sala cu fotografii ale unor copii anonimi luminate slab - stau marturie a fragilitatii memoriei si vietii, cat si a prezentei mortii inevitabile.
Ce ramane dintr-o existenta, daca nu doar cateva obiecte si improbabile fotografii?

O alta opera a fost teatrul de umbre, o proiectie de figurine micute tremurande, evocand dansul mortii, dar si universul fantomatic al jocului de marionete din copilarie.



Am descoperit, de asemeni si doua tablouri de Modigliani si trei de Picasso; am sa arat doar cate unul din fiecare.

Modigliani - Femeia cu ochii albastri


Picasso- Tête d'homme



Am sa termin prezentandu-va decoratiile peretilor ce te conduc catre galeriile de la subsol.



(Nu, nu) Ma marit

Dar deja am gasit invitatiile de nunta... Mi le a aratat Danetta :D



joi, 21 ianuarie 2010

Limba noastra-i o comoara

Gasesc frustrant faptul ca de multe ori nu reusesc sa redau in franceza o replica suculenta, (de cele mai multe ori invatata in cartier), care ar merge perfect plasata intr-un anumit context si care in romana ar face toti banii.

Pe sistemul "unde dai si unde crapa"...
Ultima oara cand am incercat sa fac o mica gluma cu un prieten francez, spunandu-i la masa "ei, nu ti-a adus si tie pai deoarece se uita si la fata omului", totul s-a sfarsit printr-o pledoarie tinuta de acesta legata de importanta aspectului fizic si legatura dintre societate si modul in care omul este privit sau tratat prin prisma vestimentatiei.
Asta nu departe de tentativa esuata a Gogoselei, care a incercat sa le explice francezilor proverbul "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Singurul lucru pe care acestia au reusit sa il inteleaga e ca drumurile din Romania sunt pline de gropi.

Astfel ca am renuntat de mult sa mai incerc sa traduc anumite bancuri/expresii/proverbe din romana. (Pacat de bancul ala cu taranul, cu "pai sa nu'i @u&i gatii ma-sii?"...mare pierdere...)

Din categoria cuvintelor indraductibile, mai regret si expresiile urmatoare:

- Alex din sud o arde ca la Hollywood
- ei, oare
- ei, asta-i scoatere
- arde-o pe cumatra
- tai si la nea Caisa
- hai, nu te-ntinde
- plimba ursu'
- fa-ma sa-mi fie dor de tine
- hai roiu
- vai de curul tau

marți, 19 ianuarie 2010

Musée d'Art Moderne de la Ville de Paris

Am decis ca incepand de astazi sa scriu cu precadere, daca nu chiar exclusiv, despre arta o perioada, deoarece e subiectul care ma intereseaza cel mai mult la ora actuala. Mi-am impus pentru urmatoarele doua, trei luni un "maraton" al muzeelor si sunt convinsa ca o sa descopar o groaza de opere interesante pe care sa le aduc in discutie.

Incep astazi cu Muzeul de Arta Moderna din Paris, un "must see" daca esti iubitor de arta, mai ales arta abstracta. Pe mine, una, m-a cucerit si am de gand sa revin cat mai curand.

Localizat in aripa de est a Palatului Tokio, muzeul este renumit pentru expozitiile temporare si include aproape sase mii de opere reprezentand miscarile artistice majore ale secolului XX.



1. Cateva din operele care mi-au atras atentia:











2. Opere abstracte






3. Noul realism

La sfarsitul anilor 1950, mai multi artisti se opun esteticii abstracte, materialiste ce caracteriza creatiile franceze ale epocii. Rupandu-se complet de traditie, ei tind sa redefineasca relatia cu arta reala, astfel ca noul realism reprezinta noile apropieri perceptive de real.
Artistii innoiesc formele si ideile prin "apropierea de real", ce nu mai vizeaza reprezentarea lumii, ci mai degraba prezentarea ei.
Astfel, ei ajung sa integreze in operele lor materii concrete si obiecte cotidiene, urbane si industriale.

"Pasarea Paradisului"






4. Opere pe care nu le inteleg nici sa ma omori











5."Cabinet de pictura"

O camera destul de mica, cu o forma neregulata, folosita in trecut ca atelier de pictura, careia multa vreme apoi sa nu i se gaseasca rostul in muzeu si nici intrebuintare. Pana la venirea unui nene artist, care se hotaraste sa vopseasca totul in alb si sa lase niste urme regulate de pensula la intervale regulate de 30 de cm.

E incredibil cum poti transforma perspectiva asupra unui lucru cu cateva pete de culoare bine plasate.


sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Cum se iubesc romanii

Azi am fost la Muzeul Erotismului. Sapte etaje plus parter si subsol numai p**? am vazut. Plus doua expozitii. Inca nu sunt convinsa daca sa pun sau nu pozele aici, ma mai gandesc. Pana una alta, aveti aici un preview ale unei expozitii despre expresii folosite in diverse tari legate de sex. Am sa incep cu Romania. Maine va mai pun si cu altele.



marți, 12 ianuarie 2010

Eurovizion

muzica buna, ce sa mai...

luni, 11 ianuarie 2010

Din ciclul "povesti la gura sobei"


Mai tineti minte versurile alea "spune nu, spune nu la droguri?"
There we go...


y : ai vazut fear and loathing in las vegas?
y : filmul?
gheisha : nu
gheisha : dar am citit cartea
gheisha : spaime si scarbe in las vegas ii zice
y : la mine a fost mai urat
gheisha : cu doi drogati muci e, nu?
y : dada
y : ma duc sambata spre duminica la 3 dimineatza
y : sa imi iau un pachet de tigari
gheisha : hai ca ai inceput bine
y : si ma intalnesc cu fosta mea care pleca dintr-un bar
gheisha : hopa hentz
gheisha : aia care facea firmituri cat toata gasca de lesbiene din clipul cu metallica?
y : dada
y : si am hotarat noi sa luam un joint si sa stam la barfa
y : si la magazinul de jointuri nu era deschis
y : dar am gasit un tip care vindea de acsa
y : si avea preturi f mici
y : asa ca am luat si un gram de praf
y : ceva gen cocaina
y : dar legal
gheisha : asa...
y : si ne-am dus la mineee
gheisha : asaaaaaaaaaaa
y : si am tras niste linii
y : totul bine si frumos
gheisha: asaaaaaaaaaaaaaaaa
y : dupa ce am fumat si juma de joint
gheisha : asaaaa
y: a inceput asta sa se transforme baiii
gheisha : in ce? :))
y : m-am cact pe mine de frica
gheisha : tu erai treaz, te pomenesti
y : io ma comport destul de bine la chestii de genul
y : am facut multe abuzuri
y : si sunt cat de cat ok
y : hai sa spunem ca duc cel putin triplu fata de o persoana normala
y : a inceput asta sa se albeasca si sa i se inegreasca ochii
y : ca niste cearcane vinetii
y : ii scrasneau dintii
y : si scotea niste zgomote f ciudate
y : ma chinui sa o duc in baie
y : sa o bag sub dus
y : a fost urat tare de tot
y : nu mi-am revenit nici acum
y : o stropesc pe fata cu ap
y : si incep sa ii dau palme, ca se pierdea tare de tot
y : si incepe asta sa vorbeasca
y : dar parca era altcineva ma
y : posedata
y : ma apucase cu amandoua mainile de guler
y : mai avea oleaca si ma ridica pe perete
y : mi-a rupt gulerul de la puylover
gheisha : n-ai dat-o afara din casa? :))
y : am vazut ca nu reusesc sa o linistesc
y : am dat tel la salvare
gheisha : crima de tot
y : iti dai seama ca eram speriat de ma cacm pe mine
gheisha : evident*
y : o data ca putea asta sa moara la mine in casa
y : a doua oara ca se comporta s ciudat
y : m-am gandit ca sunt si eu drogat
y : si poate tindeam sa exagerez
y : dau tel la salvare
y : le dau adresa
gheisha : asaaaaaaaaaaa
y : si ma chinui sa o scot pe asta afara sa astept salvarea in parcare
y : afara incepe iar frate
y : alta personalitate
y : baiii
y : nu imi veneaq sa cred ce se intampla
y : si tipa in fata scarii
y : si o iau sa o plimb oleaca
y : si incet incet ajungem in spatele blocului
y : dupa vreo 5 min incepe sa-si revina
y : ea uita si sa respire ma
y : observasem ca statea cate 1 min fara sa respire
y : si ii faceam ca la gravide
y : hai
y : respira cu mine
y : si respiram eu sa se ia dupa mine
y : ei in momentul ala i se parea ca sunt cred cel mai mare dusman al ei
y : si se stramba la mine
y : si facuse o fata schimonosita cand respira
y : doamneee
y : si era si intuneric afara
y : si ceazta
y : vaiii
y : ea era in papuci de casa
y : si calca prin baltoace
y : criiiii-maaaa
y : si aud salvarea
y : ma duc spre salvare
y : asta o ia la fuga printre blocuri
gheisha : ahahaha
y : cand vad ca vine si politiaaaa
y : si m-am hotarat eu ca mai bine o caut pe asta printre blocuri
y : si evit intalnirea cu politia
y : dupa ce reusesc sa o gasesc
y : incepuse sa isi revina
y : am stat vreo ora afara cu ea
y : imbracat doar cu un pulover rupt
y : la 4-5 dimineatza
y : ma suna politia pe la 7 dimineatza
y : sa imi spuna ca am amenda 10 mil
y : ca nu am dat drumu la usa
y : am luat-o pe asta de o aripa
y : sii m-am dus duminica dimineatza la politie
y : sa le explic ca asta fugise printre blocuri si ca eu nu eram acasa
y : ca am o persoana drogata care se comporta ciudat
y : astia de la politie
y : cica s-au uitat ei pe vizor
y : si se vedea cineva in casa
y : bai imi venea sa imi smulg parul din cap
y : am reusit sa rezolv cu politi
y : baiiii
y : ce cacat
y : deci tipa aia a avut cel putin 3 personalitazti in juma de ora
gheisha : deci a doua oara n-o mai faci
y : aaaa, ba daaa
y : dar o sa selectionez bine persoanele cu care fac treaba asta

vineri, 8 ianuarie 2010

De vazut


Cred ca nu e nicio noutate pentru nimeni faptul ca sunt mare fana a filmelor, mai ales a celor care depasesc o ora si jumatate. Mi-a luat trei luni sa termin de vazut Gladiatorul.
Totusi, ma incumet sa imi dau si eu cu parerea asupra unui film vazut azi. Uite-asa, pentru ca pot.

ESTHER

Initial, m-am dus sa-l vad imboldita de afisele care impanzeau orasul. Desi aveam prejudecata ca e inca un film asa, sa fie. Am crezut ca e horror (eu fiind mare fana a genului). Era cu tzaca, ca e thriller cu un pic de parfum horror. Dar unul bun, de moment ce nu am adormit in sala timp de doua ore. Nu am mai stat in suspans in halul asta de la Hide and Seek cu Robert de Niro.

Bine jucat, bine gandit, m-a tinut intrigata pe tot parcursul. Nu stau sa povestesc despre ce e, ca doar aveti IMDB.

Primeste un 8 din partea mea. Nu ii dau zece din cauza cliseelor de gen copii orfani adoptati (am vazut 5 filme de groaza pe tema asta, e timpul pentru ceva nou...), vesnica oglinda de la baie care mascheaza un dulapior, care cand se inchide trebuie neaparat sa te sperie si finalul previzibil oarecum. Ma enerveaza vesnicele finaluri in care tu crezi ca ala rau moare si s-a terminat, dar, de fapt, ala se mai intoarce de inca vreo trei ori, si moare pana la urma.

Ce am invatat din film: barbatii care e porci si nu crede in nevestele lor mor. Injunghiati.

marți, 5 ianuarie 2010

Statistici

80 la suta din copiii francezi cu varsta pana in zece ani au vizionat macar un film porno.

Preferinte

Greg (5ani) ma intreaba: "dintre ghirlanda aia mare agatata sus si autobuz pe care o preferi?"

Incep soldurile

As fi pus si o cruce neagra la titlu, dar nu am avut cum. Am nevoie rapid de un endocrinolog si doi neurologi.
Reducerile incep maine si pornesc de la minim 50 la suta. Dureaza cinci saptamani, deci pana in februarie nu are rost sa incercati sa imi vorbiti de filozofie si sensurile vietii.
Tineti-mi pumnii. Daca trenciul de la Zara o sa intre cu o reducere de 95 la suta am toate sansele sa il cumpar.

luni, 4 ianuarie 2010

Nedumeriri



De cateva luni, mai precis de cand sunt aici, mi-am descoperit o noua vocatie: sa snifai parfumurile. Intru in cel mai mare magazin de parfumuri care imi iese in cale si ma pun pe treaba. Bineinteles, ca dupa ce miros vreo trei, nu mai fac distinctie intre ele. Asa ca, in dorinta de a fi eficienta ma dau in diverse locuri cu cat mai multe, ca sa le testez ulterior. Astfel ca ultima oara cand am iesit dintr-un magazin de genul, din exces de zel, miroseam ca o adunare de douazeci de curve. Dupa oaresce experienta olfactiva capatata, am realizat ca exista o gramada de parfumuri foarte laudate prin reviste (apropo, ati citit vreodata descrierea unui parfum? mori de ras) si cu care nu m-as da nici de ar fi gratis.

Parfumul pe care il aduc azi in discutie este Opium de la Yves Saint Laurent, atat de stimat si laudat. Ei bine, eu nu inteleg ce gusturi trebuie sa ai ca sa iti placa un astfel de parfum.

Nici macar sa il descriu nu ma taie capul. Tot ce imi vine in minte cand il miros, e o femeie trecuta de 50 de ani, fosta carierista de succes, femeie verticala si a dracu', genul care acum umbla cu parul alb-argintiu perfect coafat, isi petrece vacantele prin Caraibe si isi toaca averea stransa de-a lungul vietii. Dar clar trecuta de 50 de ani.

Acum, ca am stabilit care e targetul vizat, nu inteleg de ce se folosesc pentru reclame femei tinere si sexy. Se potrivesc ca nuca in perete cu mirosul. Pentru parfumul asta era perfecta Meryl Streep, mai ales dupa rolul avut in Diavolul se imbraca de la Prada.

Uite asa am invatat sa nu mai pun botu' la tot ce vad frumos prin reviste.

Locul unde arta se intrepatrunde cu poluarea




Cubul de mai sus (care are, din ochi zic eu, latura de un metru) reprezinta cantitatea de gunoi pe care o produce, in medie, o familie de patru membri in zece zile.

Daca e sa ma intrebati pe mine, va spun cu mana pe inima ca eu produc de una singura doua cuburi de-astea pline ochi. Tot in zece zile.

Love is in the air

19 miliarde. La aceasta suma va ajunge numarul oamenilor in anul 2100.
27 miliarde in anul 2150.

Sa mai zica cineva ca nu exista dragoste pe Pamant.

vineri, 1 ianuarie 2010

Noaptea Ororilor sau adevarul despre revelionul la Paris

Pentru cei care credeau (ca mine) ca sa sarbatoresti trecerea anilor in fata la Turnul Eiffel este ceva de vis, am o veste nu proasta, ci ingrozitor de proasta: e cel mai mare cosmar.

Sa incep povestea:

Dupa un drum de circa o ora cu trenul ajung pe cheiul metroului impreuna cu inca doi prieteni: o fata si un baiat. Aveam prevazut ca la ora 23 sa ne gasim cu restul trupei in fata Turnului. Dar e deja ora 23, ceea ce evident schimba datele problemei. Ne despart 7 statii de metro de locul in care o sa se intample povestea. Pe chei, nebuneala mare, lume ca la circ, imbulzeala, oameni de toate natiile si toate felurile.



Toate metrourile care vin sunt pline ochi cu calatori. Dupa ce asteptam sa treaca vreo cinci metrouri, decidem sa ne intoarcem vreo trei, patru statii in urma, poate avem sansa sa prindem un metrou nu prea plin. Zis si facut! Ajungem cu cateva statii in urma, pe un chei nu foarte populat. Dar metrourile care vin tot pline... Mai sunt 15 minute pana la miezul noptii. Sunt disperata. Daca nu iau metroul urmator am sa petrec revelionul intr-o statie de metro. Ceea ce pentru mine e o drama. Asa ca ii indemn pe ceilalti doi colegi de suferinta sa ne inghesuim in primul metro care vine. Cu muuult efort reusim, si usile aproape ca imi prind nasul cand se inchid.

O aud pe prietena mea : "Ai grija ca celui din spatele tau ii este rau".
Ma intorc si dau de unul cu o fata rotunda si rosie, care face niste grimase ce ma avertizeaza clar: daca nu schimbi pozitia s-ar putea sa ai parte de o surpriza. Incerc sa ma indepartez de el pe cat imi permite spatiul, si cum ma zbengui eu in perimetrul de 10 cm, simt ca imi este ridicata fusta. Ma uit urat la un suspect, care imi face semn cu capul "nu eu". Zic ca poate mi s-a parut. La statia urmatoare, iar imbulzeala de pe lume. Desi credeam ca vomitaciosul o sa coboare, de unde, fix in spatele meu. Porneste metroul cu mine lipita de geam, aproape imobilizata. Si simt iar ca fusta imi e ridicata. De data asta e clar ca nu din greseala. Cu un gest brusc, incerc sa il prind de mana la spate sa il zgarii pe cel ce ma tot pipaie, dar cand colo, in loc sa dau de o mana, dau de ... ceva care rimeaza partial cu mana si nici oase nu are inauntru... Tip disperata la prietena mea sa ii aduc la cunostinta ce se intampla, ea reuseste sa ma traga spre ea, dar devine ea cea pipaita.

Coboram cu chiu cu vai printre cei care se imbulzesc sa intre, habar nu avem nici macar ce statie e, dar hotarat, cu sau fara voia noastra e clar ca aici o sa trecem in noul an. Iesim val vartej. Nu stiu de unde pana unde, dar ne trezim in fata la Galeriile Lafayette, alea de aveau maimutoaie care dansau in vitrina. Mai sunt trei minute. Imprejur, doar o gasca de francezi minori chitrofoniti. Si noi trei si o sampanie. Dupa ora doispe si trei minute deja suntem prieteni la catarama. Facem poze, iar ei chiuie "Vive la Roumanie!"



Cativa dintre prietenii nostri isi petrec doispe noaptea in metro , altii reusesc sa ajunga la timp in fata la Turn. Pe la ora 00:30 imbulzeala de pe linia care duce la destinatia initiala dispare ca prin farmec. Ajungem pe la ora unu, dar ne ia jumatate de ora pana reusim sa iesim de la metro: plin ochi, vanzoleala, beti, bete, lesinati, lesinate, sticle goale, sticle sparte, parinti cu caruturi, lume ciudata, pipaitori de bulane, etc etc. La suprafata situatia nu e mai roz. Cu chiu si iar vai ne strangem, frigem niste poze si plecam.



Dar vai, stupoare, intrarea la metro e inchisa. Asa ca pe un ger de crapa pietrele, bajbaim dupa harta, sa ne indreptam spre urmatoarea statie. Si tot asa vreme de vreo cinci statii, mergem pe strada printre chiuieli si sticle sparte. Nimerim in sfarsit o statie de metro deschisa. Iar ingramadeala mare. Pe chei ma pierd de grup, dar ma avant cu putere in metroul abia stationat. Iar sunt prinsa la stransoare de alt maniac. Doar ca de data asta nu ma pot misca absolut deloc. Si nici nu ma pot muta. Sunt stransa ca intr-o menghina. Reusesc sa ii imping oarecum mana doar cu cotul. E singurul lucru pe care il pot misca. La urmatoarea cobor si ma ingramadesc in vagonul de alaturi. Aici lume pasnica. Slava domnului ca nu ma bulaneste nimeni! Mai am cinci statii. Destul timp incat sa vad cum se prepara o tigara cu hasis. La nici cinci cm de mine.

Ajung in statie, ne reunim toti si mergem pe chei spre directia ce ne duce la tren. Nu apucam sa facem trei pasi, ca in invalmaseala, la nici doi metri in fata, se aude un tipat atat de terifiant cum in viata mea nu mi-a fost dat sa aud. Tipatului i se mai adauga inca vreo trei urlete si vad absolut toata gloata de oameni ingrozita alergand spre noi.

Desi nu ma sperii usor de fel, sau chiar deloc, de data asta imi ingheata sangele in vine. Nu stiu ce se intampla, am in fata o senzatie de genul "cred ca asa arata sfarsitul lumii". Ma alatur si eu la jogging, desi nu stiu de ce alerg, tot ce stiu e ca sunt ingrozita si ca nu vreau sa mor. Imi vine in minte povestea Corcodusei, care citise de curand cum un om a iesit in plina zi in Paris si a injunghiat la intamplare primii cinci oameni care i-au iesit in cale. Trei morti si doi grav raniti. Si singura motivatie care imi vine in minte e ca cineva a injunghiat pe cineva.

Din metrou toata lumea priveste ingrozita si cu gura larg deschisa la scena care are loc si pe care noi nu o putem vedea din cauza multimii.Si a alergaturii in directia opusa. Capete scoase pe geam, lume agatata de usi, pana si vatmanul e consternat.
Mai ca nu tip in gura mare "nu vreau sa mor, nu vreau sa mor". La un moment dat unul mai cerebral dintre noi tipa sa ne oprim.Incremenesc. Ma uit in spate si reusesc pana la urma sa vad un om la pamant. Nu pot sa realizez inca daca e victima sau calau. Apoi vad politia in jurul lui cu o haita de caini fiorosi.Ce s-a intamplat, nu stiu inca. Omul e, de fapt, imobilizat. Cu catuse. Acelasi om cerebral din grupul nostru simte nevoia sa adauge: "V-ati uitat, gata, v-a ajuns, hai sa plecam!" Lumea inca mai tipa si se agita. Bineinteles ca planul de a ajunge la tren pe acel drum pica.

Alegem alt drum, exact ala pe care ai voie doar sa iesi, cu usi automate care se deschid doar dinspre interior spre exterior. Problema e ca noi vrem sa intram. Si uite asa ne chinuim jumatate de ora sa intram pe unde se iese, usile incep sa tzauie infernal, deoarece senzorii au descoperit ce incercam noi sa facem. Reusim intr-un final, eu inca tremur, ramasa in starea de soc. Daca pana atunci singura grija era sa nu imi fie furat aparatul foto, acum frica cea mai mare era sa nu ajung bucatele la pachet acasa.

Din fericire, am ajuns toti intregi abia la cinci dimineata, unde am tras un bairam, pardon, somn pe cinste. Pana la ora doua. Dupa care am recuperat noaptea ratata.

Fereasca Dumnezeu sa am parte tot anul de ce am avut parte in noaptea asta.


Hai la multi ani!

P.S. Si apropo, in fata la Tour Eiffel nu au aprins aia nicio artifica. L-au schimbat de vreo trei ori in culorile Frantei. Fasss, pentru asta era io sa mor??