Vicii.

Vorbeam azi cu corcodusa despre argumente pro si contra e-book-urilor.
Mi se pare asta genul de subiect care o sa fie dat cat de curand pe la bac, pe la examene gen dalf, pe la engleza in eseuri for and against etc ; o sa ia locul dezbaterilor care pe vremea mea se rezumau cam la: avortul, eutanasia si pedeapsa capitala.

Si citeam in Adevarul ca cica un plus ar fi ca salvam copaceii. Ceea ce m-a dus cu mintea automat la intrebarea : Oare cati copacei am omorat inutil cumparand luna de luna Cosmopolitan ?
Pentru ca da, recunosc, am un pitic pe creier. Luna de luna cumpar revista asta, desi, paradoxal, cateodata cred cu tarie ca e cea mai idioata revista de pe piata.

Are unele articole de-ti sta mintea in loc. Articole de doua pagini de gen cum sa ti-o tragi cand esti pe stop sau cum sa mananci pizza si mici fara sa te ingrasi (stati calme, am incercat.. nu tine !). Ma rog, ati inteles ideea…

Problema nu e asta. Problema adevarata vine din faptul ca niciodata nu am citit cap coada niciun numar al revistei. Tot ce fac este sa o frunzaresc, citesc cate ceva pe sarite, zic de vreo 3 ori « AAAA haaa », apoi ramane abandonata timp de vreo 3-4 luni la baie, pe masina de spalat, in fata veceului (ma plictisisem sa citesc de fiecare data ce contine pasta de dinti Colgate).

Apoi intervine o alta problema. Nu ma pot desparti de ea. Sub niciun chip. Ma indur doar sa rup din ea pozele de moda. (Oricum nu pricep niciodata cum sta treaba asta cu moda si cu asortatul culorilor). De ce rup pozele de moda ? Pentru ca in mintea mea asa o fac mai usoara. Pentru ca o data la ceva vreme iau metrul de reviste si le car acasa, unde le depozitez frumos.

Ultima oara am carat vreo 10 kilograme pe tren. Numai reviste. Partea dureroasa e ca am convingerea ca NICIODATA nu o sa le mai deschid. Dar nu pot renunta la ele. De fiecare data cand vreau sa o fac, piticul din mine imi spune ca in mod sigur, la un moment dat in vaiata, o sa am nevoie de vreun articol de acolo ca sa depasesc o problema de viata si de moarte. E un mare cacat, stiu. Daca o sa am o problema, o sa ii caut rezolvarea pe google sau, in cel mai rau caz, pe ceseintapladoctore.ro

Ca sa fiu metaforica, pot sa va spun ca tin acasa, inchisi in dulap, un mic codru. Care cu timpul o sa devina o padure in toata regula.

Io si Voucherele

mici + o portie de cartofi prajiti + o bere Bergenbier
la doar 8 RON in loc de 23 RON numai la TAKE AWAY ETIQUETTE! A
Cod produs: 675370
Informatii suplimentare: MAESTRO_PROMO
Cantitate: 2
Pret/unitate: 8,00 RON
Taxe: 0,00 RON
Total: 16,00 RON

Nume produs: Discount FUNDEAL_MAESTRO_5
Cod produs: FUNDEAL_MAESTRO_5
Cantitate: 1
Pret/unitate: -12,80 RON
Taxe: 0,00 RON
Total: -12,80 RON

------

Subtotal comanda: 3,20 RON
Total comanda: 3,20 RON

Mai e nevoie sa adaug ceva? :)))))

Casiere din Real sunt de cacat

Cel putin doua dintre ele, pe care le-am vazut azi.



Pe vremea cand munceam eu cu jumatate de norma la Kaufland existau niste reguli simple si de bun simt pe care fiecare casiera trebuia sa le respecte. Si se punea foarte mult pret pe aceste reguli, nerespectarea lor putand duce chiar si la desfacerea contractului de munca.

Munca de casier e relativ destul de usoara, exceptand momentele cand ai parte de idioti. Tot ce trebuie sa faci e sa fii atent, respectuos in orice situatie, amabil, zambitor, sa cunosti produsele din magazin si cam atat.

La inceputul turei erai obligat sa dai doua ture la salonul de fructe legume, sa te familiarizezi cu produsele. Sa stii cum arata si cum se numesc.

Lucrand cam un an in „campul” asta, probabil am ajuns peste ani sa am aceleasi pretentii pe care superiorii le aveau de la mine.

Astazi, stand la rand cuminte cu produsele pe banda, surprind o discutie aprinsa intre o casiera din spate care isi stergea banda si un client nemultumit. Casiera se luase in gura (e expresia cea mai potrivita) cu un client nemultumit, client ce ramasese destul de politicos, insa. Dupa plecarea clientului, un altul incerca sa isi aseze produsele. Faza la care ea, enervata, ii spune „ e inchis aici”, ca apoi sa strige foarte deranjata in gura mare la colega din spate „nu stiu fata ce e cu astia, ce tot vin aici, cand sunt atatea case libere in spate” ?

Ajung eu in fata cu produsele, tipa de la casa mea (cu cea mai plictisita fatza din lume), nu spune nici buna ziua, nici nimic. Da produsele pe banda in sictir pana ajunge la obiectul magic (un avocado). Se uita la el ca la un puzzle scos din joben la un show de magie, il intoarce pe toate partile si ma intreaba total dezinteresata „asta ce e?”. Ridic sprancenele a mirare, o informez, ea da produsul mai departe, achit, nu aud niciun la revedere. Da mai departe produsele urmatorului client. Pun pariu ca daca acesta nu are vreun mango printre produse, nu o sa deschida gura deloc.

Prima lectie de supravietuire in Bucuresti

Sa incep intr-un ton de hip-hop, tre` sa spun, tre` sa spun.

Tre`sa va spun sa fiti atenti la rest.
Am crezut ca e o chestie izolata sa fii furat la rest, dar constat ca, de fapt, e o adevarata industrie, e un stil de viata al vanzatorilor de pe aici.

CAZ 1. Ma duc intr-o frumoasa zi sa imi iau o revista. Achit cu 100 de lei. Imi dau seama ca e ceva in neregula inca din momentul in care mi se tranteste direct restul. Ii atrag atentia vanzatoarei,care, si acum o sa fiu rea, e acra ca o muratura, are doua funduri de borcan pe post de ochelari si ma mir cum de nu a iesit acum 10 ani la pensie. Se burzuluieste la mine, ca cica ce problema am. Ii numar restul in fata si surpriza, lipsesc 10 lei.
Face o fata de miloaga si imi intinde restul de 10 lei.

As fi pus-o pe seama batranetii/dioptriilor/oboselii etc, daca intamplarea nu ar fi facut ca in una din urmatoarele zile si prietenul meu sa pateasca acelasi lucru, cu aceaasi vanzatoare.

Baba incercase sa sara cu gura mare, ca de unde sa stie ea ca el nu luase din bani si o acuza aiurea (prietenul meu apucase sa faca 3 pasi cu restul in mana). Moment in care mi s-a urcat, scuzati expresia, ceva maro la cap si am intrat si eu in vorba. Cand m-a vazut a amutit si hop, a scos 10 lei.

I-am promis ca nu o sa mai cumpar in veci de acolo si asa am facut. Desi e cel mai apropiat chiosc de ziare, prefer sa traversez si sa trec prin fata pe la ea cu bratul de reviste la intoarcere.

CAZ 2 Cumpar cu 50 de lei de la o mini alimentara de la metrou un iaurt. Tot asa, in loc sa mi se numere restul in fata, mi se tranteste direct. In drum spre usa incep sa il numar, constat ca lipsesc 10 lei(cifra magica). Cand sa ma intorc sa ii atrag atentia vanzatoarei, hop, vad 10 lei asezati ca din senin pe tejghea si vanzatoarea cu o fata de Maica Domnului.

CAZ 3 Mare grija cand cumparati cartele de metrou. E una la Dristor si una la Victoriei care nu iarta nimic. Tot cu fete de sfinte cand te intorci dupa rest. Si-ti mai si flutura binevoioare bancnota, ca si cum tu esti ala idiot care si-a uitat restul.

CAZ 4 Patit azi. Ma duc sa imi iau fond de ten. Stai sa ii demasc. De la Kendra din Unirii. Mi-l aleg, iar tipa de la mini-stand imi spune ca am la el reducere de 20%.
Bucuroasa de supriza, ma duc sa il achit, dar vanzatoarea mi-l taxeaza la pret intreg. Ii spun de reducere, iar ea, nonsalanta, fara nicio scuza, nimic, imi storneaza produsul la pret intreg, ia codurile de reduceri din fata ei si mi-l taxeaza la pret redus.
Precizez ca la reducere, produsul era cu aproape 20 de lei(!) mai ieftin.
Era clar ca buna ziua ca a stiut de la bun inceput ca e redus, dar si-a incercat norocul.

De-aia atrag atentia ca trebuie mereu sa fii informat si in alerta la faze de-astea.
Sa pui intrebari daca ti se pare ceva in neregula.

Cazurile cu magarii pot continua la infinit, putem include si micile gainarii de gen la un butic hartia igienica e 50 de bani pe tura unei vanzatoare, iar pe tura celeilalte e de 70 de bani.

La tura primei vanzatoare poti lua doua dresuri la un pret P, la tura a doua fiecare pereche se vinde separat, si nu cu pretul P impartit la doi.

Si fiindca ma frustreaza tare treaba asta si ma revolteaza si imi strica ziua, de acum cand cineva o sa mai incerce de-astea, o sa il arat cu degetul tuturor, o sa postez si adresa exacta a firmei si tot.

Apropo, baba furacioasa isi are sediul la magazinul de reviste din Dristor, cel de pe partea cu Mega Image-ul.

Postul la romani

geisha: ma faci sa injur in post
geisha:
The Ideomaniac: esti dilie
The Ideomaniac: ai tinut post?
geisha: un cacat
The Ideomaniac: mai eu am tinut
The Ideomaniac: de exemplu
geisha: ce pot sa tin daca io injur de morti clientii toata ziua
geisha:
The Ideomaniac: ieri am mancat dimineata 2 fleici de ceafa de porc de post
The Ideomaniac: o pizza mare de la serafim cu salam si bacon tot de post
geisha:
The Ideomaniac: niste oua de post mai pe la pranz
geisha: asta direct pe blog se duce
The Ideomaniac: niste cartofi prajiti in untura de post
The Ideomaniac: cu niste branza de post rasa pe deasupra
The Ideomaniac: adica zic eu decent
The Ideomaniac: daca am baut bere inconstient se numeste ca n-am tinut post?
geisha: cred ca ai bulit o aici
geisha:
The Ideomaniac: aaa nu
The Ideomaniac: ca m-am asigurat ca e bere de post

Ultimul mohican

Vise

Am cateodate niste vise asa pline de suspans si actiune, demne de filme proaste de Hollywood. Da` asta de azi le intrece pe toate.

Si uite asa se face ca Lady Gaga tocmai isi terminase concertul la mine in sufragerie si era cu mine in bucatarie si vroia (sau nu, ca nu am inteles prea bine) sa manance niste crap care era pus la prajit. Si io ma chinuiam sa ii zic pe engleza “vrei sa mananci pestele asta prajit?”, da uitasem cum se zice “prajit” pe engleza.

Urmatoarea secventa pe care mi-o amintesc e ca Lady Gaga incerca sa-si faca conexiunea la RDS si nu prea pricepea cum sta treaba. Mama ma intreba “Auzi ma mama, da lu` Gaga nu ii e frica sa nu fie omorata cum a fost si John Lennon ?”
Intrebare care mi se paru mie foarte interesanta si ma pregateam sa o adresez.

Aveam casa plina de prieteni (in vis erau prietenii mei, ca in realitate habar nu am cine sunt) si ma gandeam pe unde naiba sa ii culc. Pe Gaga vroiam sa o culc pe canapea, cu mine, mai aveam un pat, doua, dar ramaneau multi pe jos.

Apoi, ma trezesc ca, de fapt, eram in bucatarie, lume multa (e misto ca in vis intr-o bucatarie de trei persoane pot incapea 20). Pe hol, din senin, apar vreo 4-5 tigani dubiosi.
Ala mai fioros, gras si cefalos si cu lant mare la gat se indreapta spre mine.
- Am auzit ca ai fost dadaca.
- Da…asa e. Acum un an, in Franta.
- Pai am pe cineva care are nevoie pentru niste copii, acum, in Spania. Nu esti interesata? Ma fixa el cu cei mai libidinosi ochi.
In vis se facea ca tata era langa mine si se invintise tot de draci, dar ca era lipsit de vreo putere (in viata reala il batea pe ala de ii suna apa in cap:D ) si imi facea semne foarte discrete, disperat.

De parca eu nu stiam despre ce e vorba si ca tre` sa refuz. Asa ca il refuz cat pot eu de politicos. Cefalosu` nu si nu, ca el insista. Ingaim eu niste scuze (ca nu suport dracii, ca nu mi-a placut deloc sa stau cu ei, ca ii bateam de le sareau capacele) fierband de draci, asa ca pana la urma se lasa pagubas.

Se duce la comutatorul din bucatarie, face lumina mai mica, si zice in gura mare : „acum tre` sa trec pe la toate fetele sa ma pupeee”.

Si le ia pe fiecare in parte si le pupa pe bot japca, spre dezgustul lor. Io acu ma gandeam ce cacat sa fac, sa scap.Vroiam sa il dau afara, abia ma calma tata, sa nu sar la gatul lui cu un cutit. Cand ajunge la mine, imi amintesc ca, din fericire, am o buba la bot. Si ii spun : „am o buba mare la gura, dupa cum vezi, nu cred ca iti doresti asta. Din fericire, nu avea gusturi sinistre, asa ca m-a sarit”.

De aici incolo va rog sa luati totul ca atare, o sa relatez faptele asa cum au fost in vis, nu incercati sa intelegeti sau sa va explicati ceva. Vis dadaist.
Se face ca aia 4 sau 5 sau 6, nu mai stiu cati erau, au violat-o pe una langa groapa proaspat facuta pentru sotul unei vaduve venite la mine la petrecerea data de Lady Gaga in cinstea faptului ca eram prietene de mancat peste.
Si vaduva cand a auzit ca totul s-a petrecut la lumina candelei aprinse pentru barbac-su, a inceput sa urle indurerata.

Ne-am dus dupa ei eu si 5 (sau erau 4?) dintre prietenele mele cele mai bune (nu le-am vazut in viata mea pe 3 dintre ele, a patra e concurenta la next top model, dar in visul meu nu era).

Si ii gasim pe tigani pulbere de beti langa groapa. Si ne vine noua ideea geniala de a-i imbranci in groapa si de a pune lopeti de pamant peste ei. Moment in care eu, cu lopata in mana, spun satisfacuta : „aaah, merita din plin sa faci parnaie pentru asa ceva” (wtf?????)

Dupa ce ii ingropam noi bine bine, imi amintesc eu ca am mai avut visul asta de cacao odata si ca in visul trecut aia nu au murit. Asa ca le zic fetelor : „fugiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiii”. In timp ce fugeam ma gandeam in ce tara sa ma ascund , Spania era exclus, in Franta s-ar fi prins, Italia nici vorba, deja mi se terminau tarile.
Si desoperim noi pac pac in spate pe la G-uri o scoala in constructie goala, si ne ascundem acolo.

Numai bine ca tiganii furiosi si plini de pamant ne cauta fix acolo prima oara. Fetele incearca sa se sinucida aruncandu-se de la etajul unu, cu o expresie ingrozita pe fatza.
Numai bine ca nu le iese schema, asa ca tre sa alerge. Si da-i fuga prin cartier. La un moment dat ne vine alta idee geniala: sa nu mai alergam in turma, ci sa ne imprastiem.

Asa ca alergam fiecare cu a ma-sii. Pe urma mea vine al` mai sfrijit dintre ei, cu ochii bulbucati. Timp in care liderul lor alerga dupa fiecare in parte, sa le arunce pasaportul si cate un teanc de bani („ na si tie, Internationalule, sa ai de chirie cand ajungi in Germania pentru 3 luni, pana faci si tu ceva pe acolo”).

Ajunge si la asta de ma urmarea pe mine, ii arunca toate cele, moment de care eu profit din plin, ca sa sar peste un gard intr-o casa taraneasca si sa ma ascund in cotetul cainelui (?????).

Bercea Mondialul, ala de facea imparteala, hop top dupa mine.

Si cum se apropia el tot mai amenintator, ala cu ochi bulbucati ramane in spate si jaaap, trage cu arcul o sageata de-aia cu pana colorata in capat si il omoara.

Apoi pe strada tasnesc din toate partile niste armate de-alea britanice imbracate in rosu, exact ca aia din Ultimul Mohican si ne salveaza la tanc.

Na-ti-o p-asta, Freud!