sâmbătă, 31 octombrie 2009

Love Story


Do you hear the sound of the rain? The rain of this night when the moon shines, sadly singing in my ears. I'm thinking of past times when we were together and then parted. Do you remember that night when it rained so much? You said that heaven predestined our love. I think about it all the time, all my nights are sad. Love hurts when you await the return of someone far away who will never come back. Why don't you listen to the noise of the rain and to the sound of my sobs? I am here on the riverbank, looking at the rain. You've already forgotten our love story.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Hai ca se poate!

In perindarile mele prin Centrul Comerial astazi am dat de un trenci Zara absolut fabulos, de la care nu imi mai pot lua mintea. Problema majora acum e ca achizitionarea lui inseamna cam jumatate de luna de munca plus inca ceva zile, fara sa cumpar nimic altceva; de strans nu pot, ca-s foarte cheltuitoare si am nevoie si de altele; de imprumutat nu am de la cine, ca am prieteni la fel de faliti, iar de imprumutat de la prieteni francezi nu vreau... Am si io onoarea mea de romanca =)). Asa ca mi-a trasnit o idee geniala. Daca tot face lumea bani pe aici din absolut orice, ce ar fi daca m-as preface surdo-muta, ca aia de m-a jefuit de un euro? Imi fac un tabel, scriu niste nume si adrese la hoha, trec in dreptul lor ca au donat 10 euro. Daca prind cinci, zece francezi prosti sa imi dea cate 10 euro m-am scos.
Daca aveti o idee mai buna, va rog frumos sa ma stresati pe mess, ca de obiecei :D. Hai, ca doar suntem romani, la de-astea ne pricepem cel mai bine... Ce pana mea?? :))

joi, 22 octombrie 2009

miercuri, 21 octombrie 2009

Dragoste vs despartire

Dragostea nu are ochi, nu are urechi, nu are motiv,nu are varsta,nu are rusine, nu tine cont de absolut nimeni si nimic, nu vine planificata, e devastatoare, e cel mai al dracului lucru, fiindca nu are nicio noima si nicio logica. De-aia e si greu sa ii gasesti leac.
Niciun alt sentiment nu reuseste sa te faca sa treci prin absolut toate starile posibile.

Am aflat cu parere de rau despre divortul lui Catalin Crisan, el fiind el care a vrut cu tot dinadinsul sa puna capat casniciei. Pana nu demult, as fi umplut randurile celor care ar fi aratat acuzator cu degetul: "cum a putut? dupa 14 ani de casnicie? cu doi copii? cu o nevasta atat de frumoasa etc"

De fiecare data cand intervine despartirea intr-un cuplu, automat cel parasit ramane in postura de victima, in timp ce celalalt e calaul.
Cu totii am trecut prin astfel de situatii. Daca am fost cei abandonati, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne autocompatimim in mod repetat, sa dramatizam, sa ne simtim tradati. Dupa care am inceput o tirada de ochi scosi la adresa celuilalt: "mi-ai promis", "credeam ca", "ai mintit cand imi spuneai ca", "mi-ai jurat ca", "cum ai putut" etc etc.

Atunci cand avem capul plin de fluturi inregistram all the sweet nothings, toate promisiunile si juramintele facute de celalalt in momentele de euforie. Ne place sa auzim juraminte in care sa existe termeni de "niciodata", "intotdeauna","pentru totdeauna" samd. Uitam ca omul e schimbator si credem ca noi suntem speciali si ca in cazul nostru totul e pe bune, fiindca persoana de alaturi nu e ca celelalte. Si chiar daca pe moment declaratiile sunt sincere, nu reprezinta absolut deloc o certitudine. Ba mai mult, sunt exact rahaturile care pun paie pe foc la despartire.
Fiindca cel ranit va scoate tot arsenalul de la naftalina si se va folosi de toate promisiunile care i s-au facut ca sa i le scoata pe nas celuilalt.

Situatia se agraveaza si mai tare cand abandonatul, care isi linge ranile si se aspteapta ca celalalt sa se intoarca (sa relizeze ce greseala mare a facut) afla ca, de fapt, celalalt e bine mersi, fericit, ba chiar indragostit lulea la nici trei saptamani dupa despartire.
Si atunci incepe adevarata drama,razboiul impotriva sinelui si asupra celuilalt. O mie de de ce-uri retorice, de nopti nedormite, reluarea filmului, "da daca nu faceam asa si faceam invers" and so on.
E dureroasa o lupta seaca dusa cu tine insuti, cand vrei argumente de la celalalt, cand esti atat de batut in cap incat nu vrei sa pricepi motivul despartirii. Daca toata lumea ar intelege treaba asta, ar trai muult mai usor.

E extrem de simplu. De ce nu vrea nimeni sa priceapa ca dragoste cu forta nu se poate?? Omul care paraseste pe cineva nu e de condamnat. Nu poti acuza pe cineva / nu ai dreptul sa reprosezi cuiva ca nu mai simte nimic pentru tine! Nu poti condamna pe cineva ca nu te mai iubeste!
Dragostea nu tine de noi. E ceva care te pocneste intr-o zi, pur si simplu pe neasteptate si care iti poate lua mintile. Fiindca omul indragostit e intr-o mare masura un om nebun.

Asa ca incetati sa va mai minunati de ce X a lasat-o pe Y, care e o femeie perfecta, pentru Z, care e o stramba si o analfabeta. Nu mai cautati o logica in dragoste, nu exista asa ceva. Pur si simplu asa e dragostea, e oarba si fara de creier. Cand te-apuca, ala esti.

Camil Petrescu spunea ca dragostea e un proces de autosugestie, are nevoie de timp si complicitate sa se dezvolte. Aceasta afirmatie mi-a dat de gandit foarte multa vreme. Dar am descoperit pe propria piele ca nu e chiar adeavarat. Relatii de genul "hai ca merge", "hai ca poate iese daca imi dau interesul", "hai ca imi place". Si m-am tot autosugestionat io asa, pana in panzele albe, pana am zis, ajunsa la capatul puterilor si bunavointei ,"Ei pe draaacu". Daca nu ti-e a te indragosti, nu ti-e si gata. Poate sa fie cel mai frumos, cel mai destept, cel mai manierat baiat, sa ti-l laude prietenii, sa ii faca ode.
Spre socul tuturor, tie iti place de unul pe care pana nu demult nici nu il inghiteai,care se uita mai tot timpul dupa tate si care mai si vorbeste aiurea de multe ori. Dar nu tre' sa cauti sau sa dai cuiva vreo explicatie. Fiindca asa e dragostea, nu are absolut nicio logica...

Inca o tura cu povete de viitor :))

Acelasi cineva : mai fata eu stau si m-am gandit bine
Acelasi cineva: sa-ti dau o idee
Acelasi cineva: care zic io ca e cam buna spre perfecta
geisha: ia zi
Acelasi cineva: asculta aici
Acelasi cineva: de ce nu te-ai combinat tu cu un popa?
Acelasi cineva: si bani si trai bun
Acelasi cineva: si daca era sa te insele
geisha: aahahahahaaaa
acelasi cineva: te insela cu unu
acelasi cineva: nu cu una

luni, 19 octombrie 2009

vineri, 16 octombrie 2009

Prima intalnire si prietena cea mai buna

Cand eram mici,pe la 15-16 ani, noi, fetele (ma refer acum strict la generatia mea), aveam tendinta sa ne simtim jenate sa vorbim despre orice lucru intamplat pentru prima oara in relatia cu un baiat. Ba mai mult, eram terifiate ca nu cumva sa afle prietenii individului vreo faza mai intima, gen ti-a bagat mana sub bluza sau mai stiu eu ce.

Personal, eram chiar frustrata la gandul ca as putea da peste un astfel de specimen (eu copilarind cu baieti mai mari decat mine, care isi povesteau pe indelete activitatile extrascolare).

Conversatiile de pe atunci cu prietenii legate de viata intima/prima oara se reduceau la "mmm, da, a fost ok, mi-a placut/ nu mi-a placut".
Cu timpul, rolurile au inceput sa se inverseze, baietii devenind acum foarte discreti si misteriosi (nu includem aici porcii :) ) cu privire la viata privata, pe cand fetele simt, probabil, nevoia sa recupereze.

Dupa prima intalnire cu un tip, discutiile sunt cat de cat lejere... Prima intrebare care ti-e adresata de prietene, de o importanta cruciala este "ei, si? saruta bine?" Fiindca daca nu saruta bine, garantat tipul nu o sa ajunga prea/mai departe. A doua e "unde te-a dus/ unde ati fost?", a treia, aproape la fel de importanta ca prima e "cine a platit?" Daca ai platit tu, intrebarea care urmeaza e "a avut macar intentia sa plateasca el?".
Pentru ca primele intalniri sunt pentru noi exact ca un interviu de angajare: El candideaza la fericirea ta. Iar tu trebuie sa fii sigura ca merita si un al doilea interviu si ulterior, ca merita sa fie angajat si ca va face treaba buna in firma ta. Asa ca ii evaluezi potentialul si dai atentie la absolut orice detaliu: iti da mana cand cobori din autobuz? iti deschide usa cand intri in local? cum se poarta cu restul lumii? stie sa poarte o conversatie? inclusiv ce reactii are in cazul in care un caine comunitar da sa te muste. Orice detaliu e super important. In fond, e in joc viitorul firmei. Pe care o iubesti si pe care iti doresti sa o vezi dezvoltata.

Dar sa revenim la intrebari. Daca tipul reuseste sa fie angajat cu contract nedeterminat, evident discutiile cu prietena cea mai buna evolueaza si ele. Da, fetele vorbesc de marime. Si da, masoara. Si da, fac calcule. Si da, numara(minutele). Si da, fac comparatie. Si da, dezbat. Mult.
Daca esti bun la pat, prietenele prietenei tale o sa stie sigur. Daca nu esti bun la pat, prietenele prietenei tale o sa stie, de asemeni.
Daca prietena ta vrea sa iti dea papucii, prietena ei o sa afle cu mult inaintea ta; asta pe langa multe alte chestii, deoarece prietena prietenei tale va sti mereu mult mai multe decat vei sti macar tu despre relatia voastra.
Nu cred ca suna dur, deoarece banuiesc ca si cu baietii treaba sta cam la fel...

joi, 15 octombrie 2009

Planuri de viitor

(...)
Eu : nu ma vad cu el pe viitor
Eu: nu simt ca e el "the one"
Cineva : tu vrei sa simti fiorul?
eu : daaaaaa
cineva : pt ala care va fi...EL...TORRO?
eu: sa ma furnice
cineva : asta simteai la 16 ani
cineva: acu tre sa simti mireasma profitului
cineva : si a aranjarii pe viata !
:))

marți, 13 octombrie 2009

Semn divin

Azi am dat iar nas in nas cu echipa de la Acasa TV, in frunte cu nenea ala, care am inteles ca e cap de afis in film, State. De data asta in fata la Eiffel; ma, la cat de mare e Parisul, nici de le urmaream programul nu cred ca ii gaseam asa de usor. Deja incep sa cred ca nu mai e coincidenta...Daca ii vad si a treia oara o sa imi spun ca e clar semn de la Dumnezeu: ma vrea vedeta. Deja mi-am facut planul: am sa ii intreb daca nu cumva au nevoie de figuranti :)). Ca deh, mana de lucru romaneasca e mai ieftina.

luni, 12 octombrie 2009

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Ce mica e lumea



Ghiciti cu cine am dat azi nas in nas in fata la Sacré-Coeur! Ei bine, cu toata satra de la Acasa TV, venita sa filmeze nuj ce noua telenovela (niciodata nu le-am avut cu telenovelele romanesti). Partea comica e ca nu i-am recunoscut decat pe Cabral si pe Carmen Tanase, imbracata all gipsy.
Am apucat sa ma trag rapid in poza cu Cabral, ca erau toti pe la sfarsitul pauzei. Si oricum, pe restul nici nu ii stiam... Era o blonda pe acolo pe care parca o vazusem prin promo-urile de la Acasa (o fi fost aia din regina??);

vineri, 9 octombrie 2009

Ii au si ei pe ai lor...

Frate, nu stiu ce era aseara in aer in Paris, da' mai toata lumea era chitrofonita. La metrou, trei gagici vesele cu o sticla de vin goala pe jumate. Nici bine nu cobor, o gasca de cinci handralai galagiosi si foarte bine dispusi si aia plus o sticla de vin. Sa zicem ca erau turisti astia si beau de bucurie, desi nu vad de ce ar vrea cineva sa vada beat Parisul. Anyway, ajung pe o banca in parc, unde am parte de un mini show, exact ca in filmele cu prosti.
Doi tipi pe o banca, praf de beti, zdranganeau o chitara si lalaiau in legea lor. Alaturi, in picioare, o tanti la vreo 45-50 de ani, imbracata toata in alb cu niste haine lalai, care aduceau foarte tare cu un halat de macelarie, tragea nervoasa dintr-o tigara. Dupa ce face doua ture de parc cu un mers nervos, se opreste tacticos la un moment dat , ii ia barbatului chitara din mana, se indeparteaza doi pasi si o buseste cu toata forta de ciment; dupa care se asaza linistita pe banca din fata, tragand in continuare din tigara. Liniste deplina urmatoarele doua minute (in timp ce eu ma oftic de mor ca nu am avut inspiratia sa fimez, ca sa mai rad inca o data acasa - dammit, mergea ca unsa pe youtube!).
Apoi urmeaza un schimb de replici de la distanta intre cele doua banci.
Dupa ce lucrurile se calmeaza, macelarita se ridica, se apropie de barbati, le ia dozele de bere din mana si le varsa in fata lor, moment in care imi zic: asta ori e nebuna clar, ori sufera de nebagare in seama. Ciudat e insa ca, niciunul din cei doi nu riposteaza.
Peste putin timp se elucideaza si misterul: macelarita e nevasta chitaristului. Se iau toti trei de gat si pornesc calm, in zig-zag spre casa...

Doua dintr-o lovitura

Stiu, o sa sariti iar toti cu gura sa imi ziceti ca numai eu pot pati asa ceva. Asa e. Da' pe bune ca nu e vina mea.
In avantul meu de a invata cat mai repede cu putinta limba franceza, am zis sa imbin utilul cu placutul, asa ca am inceput sa citesc toate BD-urile care mi-au cazut pe mana. Sa fie vreo cincisprezece pana acum. Si, ca o eleva silitoare ce vreau sa fiu, am luat chiar si notite si am si invatat by heart expresiile si tot ce mi se parea mie ca imi va fi de folos.
Si cum repetitia e mama invataturii, de ce sa nu pun si in practica ce am invatat cat mai des?
Si-uite-asa, plina de bunavointa, am inceput sa folosesc expresiile cu copiii. Toate bune si frumoase pana cand intr-o zi, in incercarea de a-l face pe unul din copii sa inceteze sa tipe, am urlat la el in gura mare o expresie proaspat invatata (tot de la benzi desenate, bineinteles), care imi suna mie in traducere ca ar insemna "taci". Moment in care copiii au bulbucat ochii la mine si m-au rugat sa repet, sa se asigure ca au inteles bine. Iar eu, in inocenta mea, am repetat si mai apasat, sa vada copii ca io am autoritate, ce mama ma-sii... Ei, numai bine ca aia era o injuratura destul de grava (de unde naiba sa stiu eu asta? Aici toate injuraturile suna a alintaturi...) Bine ca nu era vreun adult print preajma.
Am fost indulgenta cu mine, am zis ca deh, se mai intampla. Dupa care am comis-o iar. Urmatoarea zi. Le-am pus copiilor o piesa in franceza care imi placea mie mult tare. Ei bine, si aia era plina de injuraturi. Sper sa nu se apuce sa o fredoneze...
Si uite asa m-am lasat eu de BD-uri si de muzica si am dat-o pe literatura clasica franceza. Bai, si doar aveam intentii bune...

marți, 6 octombrie 2009

Hai cinciul si relatiile

Sa-i dea Dumnezeu sanatate celui care a inventat HI5-ul! Dupa Yahoo Messenger, mi se pare cea mai tare inventie posibila (urmata pe locul 3 de IMvisible Detector).
Nu stiu cum e pentru baieti, dar pentru noi, fetele, e un adevarat deliciu. Un motiv de barfa suculenta. Face cat zece iesiri pe faleza si trei in cluburi. Fiindca reuseste sa cuprinda tot ce ne intereseaza.
Daca vrei sa afli care cu care s-a mai combinat, cine de cine s-a despartit, ce toala si-a luat aia de la patru, e de ajuns sa faci un click. "Cum fata, nu ai auzit? E plecata in Spania proasta. S-a maritat. Nu, n-am vorbit cu ea, am vazut pe hai faiv alaltaieri. E cu un naspet, nu ca ea ar fi frumoasa. Avea poze de la nunta, s-a mai ingrasat si avea o rochie de mireasa prea penala. Da' lasa ca iti dai linkul."

Plus ca te poti da mare cu ultimele tale vacante, achizitii, cu cat de multi prieteni ai, cat de des iesi si pe unde, cat de tare te distrezi si ce marfa iti sta cu noua tunsoare.
Ca sa nu mai zic ca e, spre exemplu, o super metoda cand vrei sa dai bors magic vreunui/ei fost/e iubit/e. Iar aici e o adevarata strategie...
Poti sa pui poze cu tine si cu noua ta pereche. N-ai una? So? Iti iei un prieten mai scuturat pe care ex-ul nu il stie si pozezi cu el in rolul de iubit. Bineinteles, e obligatoriu ca dedesubt sa si explici prostului pozele: " eu cu iubi la mare", "vai, pisoi, ce ochisori aveai aici, nu dormisesi bine", "pupa dulsee la bita meaaaa xoxoxo" sau "vai, paparazii astia, ce nu ne mai lasa in pace".
Si daca vrei sa faci o treaba ca la carte, automat trebuie sa pui poza de profil cu amandoi. Urmatorul pas e sa ii vizitezi profilul, fiindca in mod logic orice tru hai faivar isi verifica recent visitors. Iar daca esti profesionist adevarat, faci asta NUMAI dupa ce primesti commenturi de la cat mai multi prieteni, obligatoriu gen "vaaaai, ce bine va sta impreuna", "iubiti-va mult", "love is in the air"pe cand nunta".

Hai cinciul poate schimba si destine. Sa mor de va mint. Acu' cativa ani eram pe punctul de a ma gasi cu un tip cunoscut pe net, care parea destul de ok. Pana i-am dat de profilul de hai faiv. Poza cu el in camera. Pe pat. Dedesubt un comentariu de la un "tovaras": "baaa coaieee, cate cucuri am mai tras in patul ala!"... Multumesc ca exista hai faiv!!

O alta chestie care ma da pe spate de fiecare data sunt statusurile de stare pe care le poti pune. Locul ala e sacru tata, e o forma de afirmare sau un mod de refulare, de informare, un zid al plangerii sau ce vrea creierul tau sa fie. Poti sa spui ce faci cu iubita, eventual de cate ori sau unde sau ce faci de unul singur.

Am reprodus mai jos cu maxima fidelitate cateva statusuri...

°se apropie frigul luati o haina in plus ..... dar nnu uitati si biblile sa le luati ( citindule )
°dute lent si vino tare penru mine nai valoare
°po_Oze noi..comm pliz:X..dau back:P
°"N-ajunge orice cartof Star Chips"
°Cand ma gandesc la infatisarea ta de ingeras buzele mi se umezesc gandindu-ma ca ti-as putea vorbi in soapta, spunandu-ti vorbe dulci…id "cos_myn_27"
°Barbatii...sunt ca si pantofii...unii nu rezista mai mult de un sezon..."
°sa maoara fetii mele jupuite pe tzatze"
°"o sug"
°"Femeia Este Dracul pe Pamant !!!"
°anu asta iau bacul sigur
°Intr-o zi voi vedea cum soarele rasare si apune in acelasi timp!!!"
°ma gandesc la iubita mea.....asta fac tot timpul de cand suntem impreuna
°pixurile scriu da...tu nu te-ai dus sa cumperi paine
°Mi s-a imbolnavit magarul..."
°ce-am mai cazut in shantz
Hai sanatate si la cat mai multe poze pe hai cinci va doresc!

Cum sa iti traiesti viata cu gratie


Cunosc o gramada de persoane (cu mine in frunte) care ar putea sa isi bage lejer ceva in ea de viata daca de maine s-ar busi netul.
Nu stiu cum sunt altii, da' la mine in casa daca (fereasca Dumnezeu, scuip de trei ori in san) pica netul sau se strica calculatorul, e o atmosfera asemanatoare cu priveghiul. Viata nu mai are brusc niciun sens, intru in panica, apoi in depresii, imi pierd pofta de mancare, am cosmaruri cand dorm, iar viata mea sociala e practic, inexistenta.
Nu am sa stau acum sa analizez fenomenul yahoo messenger (cum a aparut, cum ne schimba viata), ca nu-s in masura, desi la cat timp pierd cu el, ar trebui sa imi dau doctoratul pe tema asta.
Faza care ma seaca pe mine e de ce nu se scoate un cod al bunelor maniere pe mess? Ca daca tot am dezvoltat o adevarata societate virtuala, se impune si bunul simt, tre' sa existe anumite limite...

De exemplu, as vrea sa stiu si eu:

- Cate massuri pe zi maxim e ok sa dai?
- Buzz-ul e sau nu o impolitete? Ar trebui folosit doar in cazuri de maxima urgenta?
- Daca dau web-ul, am voie sa mananc intre timp?
- Cand intru e obligatoriu sa dau mass cu "buna" la toata lumea?
- Daca pica netul brusc, data urmatoare cand intru trebuie sa cer scuze tuturor cu care vorbeam in momentul ala?
- La ce interval de timp e preferabil sa setezi idle-ul?
- E ok sa ies fara sa zic pa? Sau zic pa doar celor cu care am vorbit? Dar celor cu care conversatia a ramas suspendata, le mai zic sau nu? Sau, poate e mai bine sa trimit iar un mass :d
- Daca fac baie sau stau pe wc, sau fac orice altceva, e de preferat sa pun la status?
- E frumos sa stai pe invisible?
- E urat sa day copy/paste la conversatii sau la franturi de conversatii?
- E ok sa anunti botezuri sau inmormantari la status?

Pot continua pana maine lista, dar acum ma gandesc la alta...cu lucruri penale care ti se pot intampla pe mess sau la gradul de penibilitate a massurilor/statusurilor de gen "noi poziliiiiici...dati un comment ca nu va cade mana" ...WTF?