Catacombele Parisului

Mi-e lene sa va explic toata istoria; oricum o puteti googali. Tot ce pot sa va spun e ca,desi la inceput mi-a fost un pic frica la 30 de metri sub pamant, mai ales dupa ce citisem o gramada de bazaconii cum ca ar fi sunete ciudate si oameni care dispar sau care lesina din cauza rarefierii aerului, dupa ce am patruns in inima catacombelor (multi turisti s-au intors din drum) am fost cuprinsa un pic de tristete. Ok, mint, Gogosica a fost cuprinsa de tristete, au apucat-o sensurile vietii taman atunci, cand a vazut mormanele de cranii si oase insiruite in grup organizat. Pe mine m-a apucat doar un sentiment de satisfactie, ca am reusit sa fac ceva ce aveam pe lista de must do de vreo trei ani.

Nu e nimic terifiant, dar clar e ceva ce merita vazut. Pentru mine reprezinta mai degraba ceva istoric, nicidecum vreun loc inspaimantator.

Ce trebuie stiut:
- nu aveti voie sub nicio forma sa faceti poze cu blitzul (io am facut shhht, da sa nu ma ziceti);
- in cazul in care aveti gusturi macabre si va tenteaza sa furati vreo teasta sau vreun os de pe acolo, nu o faceti; e la iesire un nene care va controleaza; cand am iesit eu umpluse o masa cu ce gasise prin traistele vizitatorilor- ce o fi fost in capul alora??); plus ca sigur o sa aveti de-a face si cu politia ;)







Comentarii

Anonim a spus…
Tac...As fi vrut sa zic ceva, dar is pe picior gresit...
La anu...Blog reloaded din London
luni, ianuarie 04, 2010 7:45:00 a.m.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La cumparaturi

Ma duc ieri la Darty sa imi cumpar calculator. Gasesc ce vreau si astept jumatate de ora sa ma bage cineva in seama. Vine un angajat care ma pune in asteptare inca vreo 15 minute.  Pc-ul pe care l-am ales are intamplator o reducere de 40 de euro, dat fiind faptul ca e modelul expus (explicatia etichetei). Vine angajatul, ii cer detalii, da din umeri, cand imi raspunde la intrebari, cand ma ignora (nu stie sa imi raspunda). Cat pleaca el iar, mai butonez pc-ul si nuj cum naiba dau peste un mesaj pop up de genul "Cher client,cher client, ai adus la noi acest calculator pt reparatii, echipa Darty iti multumeste si te roaga sa suni la nr bla bla bla pentru alte nelamuriri bla bla". Uimita, il intreb pe vanzator daca pc-ul a mai apartinut cuiva inainte, el incepe sa scormoneasca prin hartii incurcat, se scarpina in cap, se invarte de doua ori pe loc si imi spune : "Nu, nu, e redus fiindca a fost modelul expus". "Cat timp a fost expus?" Se preface ca se ...
Citiți mai multe

Ultimul mohican

Vise Am cateodate niste vise asa pline de suspans si actiune, demne de filme proaste de Hollywood. Da` asta de azi le intrece pe toate. Si uite asa se face ca Lady Gaga tocmai isi terminase concertul la mine in sufragerie si era cu mine in bucatarie si vroia (sau nu, ca nu am inteles prea bine) sa manance niste crap care era pus la prajit. Si io ma chinuiam sa ii zic pe engleza “vrei sa mananci pestele asta prajit?”, da uitasem cum se zice “prajit” pe engleza. Urmatoarea secventa pe care mi-o amintesc e ca Lady Gaga incerca sa-si faca conexiunea la RDS si nu prea pricepea cum sta treaba. Mama ma intreba “Auzi ma mama, da lu` Gaga nu ii e frica sa nu fie omorata cum a fost si John Lennon ?” Intrebare care mi se paru mie foarte interesanta si ma pregateam sa o adresez. Aveam casa plina de prieteni (in vis erau prietenii mei, ca in realitate habar nu am cine sunt) si ma gandeam pe unde naiba sa ii culc. Pe Gaga vroiam sa o culc pe canapea, cu mine, mai aveam un pat, doua, dar ramaneau mul...
Citiți mai multe

Ce (vrei sa) te faci cand o sa fii mare?

Cand aveam trei ani visul meu era sa fiu "taxatoare de bilete". Erau ghiseele alea improvizate in autobuz, unde vindea bilete cu o calatorie o tanti cu par scurt, proaspat scos de pe bigudiuri. Iti dadea biletul dupa ce ti-l taxa. Ei, facutul acelor gaurele ma fascina si imi dadea senzatia ca daca as face o cariera din perforatul biletelor as fi fericita. La cinci ani mi se parea super atragatoare ideea de a spala vagoane de tren pe dinafara. Am mai crescut si pe la vreo saispe ani, citind o Viata Libera, mi-a picat fisa: trebuia sa ma fac jurnalist. Pacat ca faza nu a trecut, asa cum au trecut dorintele din pruncia mea, ci mi s-a fixat din ce in ce mai adanc in creier. Astfel ca am urmat si o facultate pe care si acum o regret. Am pierdut trei ani doar ca sa imi dau seama ca nu sunt buna la asa ceva si ca daca vrei sa faci jurnalism poti face fara niciun studiu in domeniu. Sau ca poti foarte bine iesi din facultatea de Jurnalism fara sa stii regulile de ortografie (am cunosc...
Citiți mai multe