Nedumeriri



De cateva luni, mai precis de cand sunt aici, mi-am descoperit o noua vocatie: sa snifai parfumurile. Intru in cel mai mare magazin de parfumuri care imi iese in cale si ma pun pe treaba. Bineinteles, ca dupa ce miros vreo trei, nu mai fac distinctie intre ele. Asa ca, in dorinta de a fi eficienta ma dau in diverse locuri cu cat mai multe, ca sa le testez ulterior. Astfel ca ultima oara cand am iesit dintr-un magazin de genul, din exces de zel, miroseam ca o adunare de douazeci de curve. Dupa oaresce experienta olfactiva capatata, am realizat ca exista o gramada de parfumuri foarte laudate prin reviste (apropo, ati citit vreodata descrierea unui parfum? mori de ras) si cu care nu m-as da nici de ar fi gratis.

Parfumul pe care il aduc azi in discutie este Opium de la Yves Saint Laurent, atat de stimat si laudat. Ei bine, eu nu inteleg ce gusturi trebuie sa ai ca sa iti placa un astfel de parfum.

Nici macar sa il descriu nu ma taie capul. Tot ce imi vine in minte cand il miros, e o femeie trecuta de 50 de ani, fosta carierista de succes, femeie verticala si a dracu', genul care acum umbla cu parul alb-argintiu perfect coafat, isi petrece vacantele prin Caraibe si isi toaca averea stransa de-a lungul vietii. Dar clar trecuta de 50 de ani.

Acum, ca am stabilit care e targetul vizat, nu inteleg de ce se folosesc pentru reclame femei tinere si sexy. Se potrivesc ca nuca in perete cu mirosul. Pentru parfumul asta era perfecta Meryl Streep, mai ales dupa rolul avut in Diavolul se imbraca de la Prada.

Uite asa am invatat sa nu mai pun botu' la tot ce vad frumos prin reviste.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Doua pe ziua de azi

Ultimul mohican