vineri, 5 februarie 2010

Ca-n filme (cu prosti)

Dupa ce inconjuram de vreo trei ori Arcul de Triumf cu strazile aferente, treaba care ne ia vreo jumatate de ora, dam in sfarsit de discoteca mult cautata. Facem un sir de-ala indian de vreo zece metri la intrare, trecem prin filtrele de securitate (niste negri cefalosi 4X4), exact ca in filme.
Luam un rand de bauturi, ni se mai da unu' din partea casei. Nu apuc sa ma sparg bine in scheme de shakiroaica bolnava, ca nuj prin ce minune gasesc doua bilete de bauturi moca pe masa. Mai luam un rand.
Inauntru toti aia cu Erasmus party alea alea. Petrecere, distractie mare. Nu m-am mai dezmatat asa bine si pe cele mai goldies hip hop-uri de pe vremea cand ma duceam in Planet in jambiere si ma visam nepoata lu Snoop Dogg.
Pe la jumatea noptii ne asezam cum se cuvine. Langa mine pe canapea, jale mare. O matahala de baiat imbarbatat de prietenii lui. Ma uit mai bine, tipu teapan de treaz, plangea de mama focului. Zic uite, ba, ca avea Holograf dreptate...Flancat de tovarasii lui, tipul isi pune capul in palma si da-i bocet. Eu radeam de crapam. La un moment dat, nu mai rezist, si il intreb pe prieten-su,de statea langa mine: "de ce plange ma prieten'tu?" - "eei, e trist" - "trist, trist, da sa stim si noi motivul"; "eei, probleme"- "cu fetele?" - "da' ce-i cu accentul asta?" - "pana mea, 's din Romania"; si imi intoarce spatele gentil...
La un moment dat tipul pleaca, vine prieten-su celalalt langa mine. Simtul meu de jurnalist de investigatie intra in alerta: " de ce plage ma prieten'tu?" De data asta intervievatul coopereaza. "Eeei, e divortat, are doi copii...Situatie dificila". Brusc imi pare rau ca am ras ca o vaca si simt compasiune pt matahala de langa mine.
La un moment dat, plangaciosul ia o pauza (de plans) si vad ca tot imi face semne sa ma apropii. Zic hait, cre'ca a revenit la realitate si incepe sa caute mama pentru copii. Ma apropii tematoare, ma rog la Dumnezeu sa nu ma invite la dans (fiindca s-ar putea sa accept din mila), si il aud soptindu-mi printe suspine la ureche suav: "ai cumva un servetel?"
De bucurie amestecata cu compasiune si spirit de solidaritate, ii intind doua.
El revine la vechea preocupare.
Reiau discutia cu prietenul lui, dupa ce acesta isi incurajeaza pretenarul ranit, in stilul specific masculin: il ia de cap si il strange tare la subrat, tipand ca un comandant (ce, nu stiu,ca nu prea disting), dar ar putea la fel de bine sa insemne "capul sus, soldat! esti un supravietuitor! ahum, ahum, la lupta spartani" etc).
"Imi pare rau pentru prietenul tau... Sper sa fie bine."
"AA, stai linistita, o sa fie bine, i-am dat coca toata noaptea."

Niciun comentariu: