Gheisha's Blog

Mi-e lene sa va explic toata istoria; oricum o puteti googali. Tot ce pot sa va spun e ca,desi la inceput mi-a fost un pic frica la 30 de metri sub pamant, mai ales dupa ce citisem o gramada de bazaconii cum ca ar fi sunete ciudate si oameni care dispar sau care lesina din cauza rarefierii aerului, dupa ce am patruns in inima catacombelor (multi turisti s-au intors din drum) am fost cuprinsa un pic de tristete. Ok, mint, Gogosica a fost cuprinsa de tristete, au apucat-o sensurile vietii taman atunci, cand a vazut mormanele de cranii si oase insiruite in grup organizat. Pe mine m-a apucat doar un sentiment de satisfactie, ca am reusit sa fac ceva ce aveam pe lista de must do de vreo trei ani. Nu e nimic terifiant, dar clar e ceva ce merita vazut. Pentru mine reprezinta mai degraba ceva istoric, nicidecum vreun loc inspaimantator. Ce trebuie stiut: - nu aveti voie sub nicio forma sa faceti poze cu blitzul (io am facut shhht, da sa nu ma ziceti); - in cazul in care aveti gusturi macabre s...

Cel mai tare lucru la sfarsit de an e bilantul pe care si-l face fiecare. Ca sa poata trage linie, sa zica daca a fost un an de cacat sau nu. Al meu a inceput bine, a continuat de cacat, apoi cacatul s-a inrautatit pana a devenit un cacat si mai nasol, apoi a devenit cel mai nasol cacat, apoi situatia s-a ameliorat. Per total, a fost un an bun, cu mare intorsatura de situatie la final si la drum de seara. Dar am si lucruri de care sunt mandra; sa trecem la mici reusite care mi-au incalzit inima pe ultima suta de metri a anului: - am invatat doi pui de francezi imnul otelului (plan pe 2010- imnul stelei); - i-am invatat in romana cuvinte frumoase, de genul tampit, tantalau, cocalar idiot; - am distrus o perdea si am spart concomitent 4 pahare din setul abia cumparat (si asa erau naspa); - le-am adus la cunostinta copiilor (5 ani,respectiv 7) cuvantul striptease si implicatiile acestuia; - am inventat doua cuvinte in franceza, mai precis doua verbe: se strofoquer (atentie, e reflexiv!)...

Mi-a spus ca sunt simpatica, da??? :x

Inca o data pentru Danetta. Pentru ca merita. danetta: jucau 2 spanzuratoarea la scoala danetta : si una din ele nu stia cuvantu` danetta : si tot zicea danetta : nununu ca dupa ce m`ai desenat toata danetta : trebe sa desenezi si popa, si chibrit, si paie geisha: de popa nu stiam danetta : nici eu de paie, scaun, chibrit si popa danetta : ca asa joci pana maine geisha: pai io stiam geisha: si de furtunas geisha: de sticla danetta: si de funie geisha: de paie danetta: si de sapun,nu? geisha: lol, fata geisha: ai dreptate geisha: io acum imi dau seama danetta : ))))))))) geisha: de ce desenam chibrite oare, daca ala se spanzura ?? ) geisha: si faceam si benzina chiar geisha: doamne, ce revelatie ) danetta : acu pune`ma pe blog danetta : ca merit danetta : ))))))) geisha: cum naiba puteam sa fiu eu asa convinsa ca ii dai foc ?? danetta : hahahahaha, acu pune`ma pe blog danetta : ca merit

Cata fericire, o nebunie. I-am scos azi la plimbare pe Fratii Lumière.

Nu stiu cum sunt altii, dar eu ador Craciunul mai mult decat ziua mea de nastere si ziua de salariu la un loc. Ce nu am reusit inca sa imi dau seama, in schimb, este de ce mereu mirosul de portocale imi aminteste de Craciun. Si de ce mananc/ mancam portocale doar de Craciun. Ma rog, m-am indepartat de la subiect. Aveam trei-patru ani cand a izbucnit revolutia. Nu am inteles nimic din ea pe vremea aceea. Singurile amintiri pe care le am de pe vremea comunismului sunt masca de gaze, cartela de paine, bibeloul de peste transparent asezat pe un mileu de acasa de la mamaia, faptul ca puteai sa cumperi si jumatate sau chiar un sfert de paine. Singura bucurie datorata revolutiei, copil fiind, a fost ca mama nu m-a mai batut la cap sa invat o anumita poezie din abecedar cu care ma innebunise inainte. Apoi, in urmatorii ani, am deprins obiceiul de a ma uita in fiecare Craciun la televizorul alb-negru din sufragerie la procesul sotilor Ceausescu, la lumina beculetelor bradului verde de plastic ....

Imaginati-va o tara in care locuitorii muncesc doar treizeci si cinci de ore pe saptamana, au dreptul la cinci saptamani de concediu pe an, iau pauze de masa de o ora si jumatate si au o medie de viata destul de lunga, in ciuda traditiei culinare, bogata in grasimi. O tara unde micul comert cu antichitati supravietuieste, in care locuitorii adora sa faca piata duminica dimineata si beneficiaza de cel mai bun sistem de sanatate din lume. Sunteti in Franta.

In sfarsit am reusit si eu sa urc pe net filmuletele. Mai jos aveti unul demo, daca va place, pe youtube sunt restul.

Daca esti prin Paris si esti ahtiat ca mine dupa plimbari pe jos, lucruri frumose si natura cat cuprinde, trebuie neaparat sa vezi Parcul floral de langa Château de Vincennes. E una din dovezile ca exista rai pe pamant.

Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu pot sa pricep hip hop-ul francez. Mai exact, nu pricep motivatia lui. La origine, acesta e nascut dintr-o revolta, dintr-o nemultumire. Excludem aici melodiile despre bani, cluburi , bling-bling si gagici. Daca esti negru nascut in Bronx, nu ai alta sansa sa te imbogatesti, decat apucandu-te de muzica, actorie sau basket. Iar daca te apuci de hip hop te plangi de cat de grea e viata in cartier, cat de nasol e sa fii discriminat, cum faceai tu dilareala cu coca si maria, ca mai apoi, dupa ce faci cascavalul, sa te lauzi in melodii cu ce erai si ce tare ai ajuns si ce limuzine si femei ai acum, ca esti mare smecher . Daca esti nascut in nascut in Romania, iar inteleg. Canti despre saracie, mizerie, viata in Romania. Ai de ce sa te plangi si ai tot dreptul. Toti maimutoii de aici canta cu o asa determinare, de zici ca toata Franta e ingropata intr-o crunta saracie, ca francezii sunt vai de mama lor, fara nicio sansa de mai bine; iar limba franceza suna atat...

In viata mea nu mi-a fost dat sa vad ceva atat de frumos. Am ramas gura casca in fata vitrinelor-gigant, care se intind de-a lungul a doua strazi. Imaginati-va ca tot ce vedeti mai sus este animat. Toate papusile canta si danseaza, fac mancare, iepurasii inoata in cupe de sampanie, ursuletii papa margele si fac mancare, prajiturica in forma de om saluta trecatorii sau danseaza in fata manechinelor. O lume de poveste.