O zi din viata mea / Rupta in fund la Paris
Ma trezesc de dimineata plina de voie buna. Planul de azi : sa imi cumpar cu singurii bani pe care ii mai am la viata mea (8 euro) caietul de franceza de care am nevoie la scoala. Imi pun frumos castile in urechi si ies pe usa. In metro vad ca ma saluta cinci persoane necunoscute, moment in care realizez ca dau din cap pe versuri de BUG Mafia, asa ca ma opresc.
Ajung la destinatie si realizez ca sunt in afara zonei in care am voie sa ma plimb in timpul saptamanii cu cartela pe care o am. Arat exact ca un sobolan prins in cursa: nu pot sa ma intorc, nu pot sa ies din statia de metro, nu pot sa schimb metroul, nu fac decat sa fug de colo colo in speranta ca o sa apara din senin o usa care da spre iesire. Dar cum nu apare, imi dau seama ca singura solutie este sa sar peste obstacolele care ma despart de iesire. Pandesc momentul in care nu e nimeni, imi iau inima in dinti si mult avant si hooop, se aude deodata un sunet...Mi se rup blugii fix in fund :D. Dar cum viata merge inainte, trag aer in piept si cu scopul clar de a-mi procura caietul inaintez.
Nici bine nu ajung la aer, ca vad o doamna toata numai un zambet indreptandu-se spre mine. Are capul infofolit cu un batic si un clipboard cu o foaie in mana. Imi dau seama ca e muta... Aaa ok, deci nu e vorba de un sondaj de opinie...sigur e vorba de o petitie, imi arunc ochii in fuga, hotarata sa scap cat mai repede, dau sa semnez, trec nume, adresa si hooopaaa... observ ca, de fapt, e vorba de o donatie... o suma pe care trebuie sa o trec in urmatoarea casuta. Si cum nu sunt sub nicio forma in postura si nici in perioada vietii mele in care simt nevoia sa fac acte de caritate, singurul lucru care imi vine in minte e...am sfeclit-o. Da' oare chiar vrea sa ii arat blugii la spate?? Scot cu mare jale in suflet un euro, i-l intind, moment in care ea bulbuca ochii la mine si incepe sa se schimbe la fata, sa faca tarantele cum ca e prea putin. Imi arata pe lista cum ca ceilalti au dat macar 10 euro (ma ia la misto??). Asa ca ma enervez, imi vine sa imi retrag euroiul, care acum in mintea mea echivaleaza cu doua cutii de cola de 0,33, la care visez de o saptamana (blestemat fie manualul de franceza!!!). I-l dau, plina de draci si imi fac o nota mentala : cand vezi un om cu un pix si o foaie in mana, fugi! Clar nu e un sondaj de opinie!
Asa ca raman fara bani de caiet, intru amarata in centru comercial si sparg toti cei 7 euro pe doua cutii de cola si fundite de par. Ies satisfacuta cat pentru restul zilei, pana in momentul in care realizez ca la intoarcere tre' sa imi exersez iar saritura-inaltime, si de data asta cu public...
Ajung la destinatie si realizez ca sunt in afara zonei in care am voie sa ma plimb in timpul saptamanii cu cartela pe care o am. Arat exact ca un sobolan prins in cursa: nu pot sa ma intorc, nu pot sa ies din statia de metro, nu pot sa schimb metroul, nu fac decat sa fug de colo colo in speranta ca o sa apara din senin o usa care da spre iesire. Dar cum nu apare, imi dau seama ca singura solutie este sa sar peste obstacolele care ma despart de iesire. Pandesc momentul in care nu e nimeni, imi iau inima in dinti si mult avant si hooop, se aude deodata un sunet...Mi se rup blugii fix in fund :D. Dar cum viata merge inainte, trag aer in piept si cu scopul clar de a-mi procura caietul inaintez.
Nici bine nu ajung la aer, ca vad o doamna toata numai un zambet indreptandu-se spre mine. Are capul infofolit cu un batic si un clipboard cu o foaie in mana. Imi dau seama ca e muta... Aaa ok, deci nu e vorba de un sondaj de opinie...sigur e vorba de o petitie, imi arunc ochii in fuga, hotarata sa scap cat mai repede, dau sa semnez, trec nume, adresa si hooopaaa... observ ca, de fapt, e vorba de o donatie... o suma pe care trebuie sa o trec in urmatoarea casuta. Si cum nu sunt sub nicio forma in postura si nici in perioada vietii mele in care simt nevoia sa fac acte de caritate, singurul lucru care imi vine in minte e...am sfeclit-o. Da' oare chiar vrea sa ii arat blugii la spate?? Scot cu mare jale in suflet un euro, i-l intind, moment in care ea bulbuca ochii la mine si incepe sa se schimbe la fata, sa faca tarantele cum ca e prea putin. Imi arata pe lista cum ca ceilalti au dat macar 10 euro (ma ia la misto??). Asa ca ma enervez, imi vine sa imi retrag euroiul, care acum in mintea mea echivaleaza cu doua cutii de cola de 0,33, la care visez de o saptamana (blestemat fie manualul de franceza!!!). I-l dau, plina de draci si imi fac o nota mentala : cand vezi un om cu un pix si o foaie in mana, fugi! Clar nu e un sondaj de opinie!
Asa ca raman fara bani de caiet, intru amarata in centru comercial si sparg toti cei 7 euro pe doua cutii de cola si fundite de par. Ies satisfacuta cat pentru restul zilei, pana in momentul in care realizez ca la intoarcere tre' sa imi exersez iar saritura-inaltime, si de data asta cu public...
Comentarii