marți, 9 martie 2010

Despre dragoste, tepe si credinta in zilele noastre

Dragoste.
Mai de nou, simptomele indragostelii baga in tine o teroare la fel ca cele de sarcina. Daca esti pasibila de o sarcina nedorita iti faci milioane de griji si scenarii. Nu dormi cu noptile, intorci problema pe toate partile, analizezi situatia, si cand ai rezultatul si e pozitiv, primul lucru la care te gandesti este :"aaaaaah, cacat, asta imi lipsea, cum de nu am fost atenta sa ma feresc??"

Tepe
Ma duc ieri la un automat sa imi scot pozele din vacanta. Apuc sa scot una, dupa care imi sare in ochi cum ca pot sa fac poze sub forma de carte postala, cu turnulete, floricele si alte prostioare. Asa ca entuziasmata nevoie mare, fac una de proba. Imi place rezultatul, asa ca decid sa mai fac inca vreo trei pentru prietenii mei. Sunt ca un copil in fata unei cutii de bomboane. Vreau si de-aia, si de-aia si de-ailalta.
Numai ca masinaria ma tine vreo cinci minute cu ochii atintiti la ecran, spunandu-mi sa astept cuminte pana se incarca. Dar e tot 0%. Dupa care imi da bors magic in plina figura. "Multumim frumos, la revedere".
Asa ca raman prostita si cu banii luati.
Si ca prostia sa fie completa, imi spun ca poate e o eroare doar pentru pozele in format calendar. Asa ca incerc sa le scot pe restul in mod normal. Dar faza se repeta. Asa ca raman ca o dublu-proasta si cu banii luati. A doua oara.
Si astfel realizez ca exista cu adevarat karma pe lumea asta, care vine acum si ma musca de fund, fiindca luna trecuta m-am amuzat pe seama unui nene care a incercat sa schimbe la un automat de schimbat bancnote zece euro. Si a bagat banii, dar monedele sa ii vina, pauza...
Sau de un prieten care imi povestea cate tepe si-a luat cand a incercat sa descarce contra cost, evident, joculete pe telefon (se incarcau pana la 99%, dupa care ii dadea eroare).

Credinta
Aseara era sa fac infarct. In incercarea de a adormi, aud in camera pe la miezul noptii, prin bezna, un fosnet clar al unei pungi. Dar un fosnet puternic, ca si cum cineva langa pat se juca cu pungile mele (rusine mie, ca nu mi-am facut nici acum ordine in camera).
Inutil sa mai spun ca am intepenit de teroare. Deja eram convinsa ca o sa imi sara de sub pat dracovetele ala albastru din The Grudge sa-si bulbuce ochii la mine.
Asa ca am reactionat ca orice om normal, cu scaun la cap: am inchis strans ochii, mi-am pus plapuma in cap si am bagat Tatal Nostru de trei ori.
Omul are nevoie sa creada in Dumnezeu.

Un comentariu:

dee dee spunea...

=)) genial! mai ales ultima faza. iti intaresc convingerea ca asa face orice om normal. as fi facut acelasi lucru. :))