Gheisha's Blog

In noaptea de miercuri spre joi au fost furate de la Muzeul de Arta Modera a Parisului cinci tablouri in valoare de circa o suta de milioane de euro(!). Se pare ca hotul a avut chiar si timp sa se plimbe vreo 15 minute, timp ce i-a permis sa isi aleaga operele de arta. Astfel, el si-a insusit una bucata "Pescarus cu mazare" de Picasso (nu are gusturi proaste, avand in vedere ca doar acesta valoreaza 25 milioane de euro), "Pastorala" lui Matisse, "Femeia cu evantai" a lui Modigliani si inca vreo doua a caror traducere in romana nu o stiu si mi-e prea lene sa o caut. Las la o parte problema legata de securitatea muzeului (care nu mai avea alarma activata de vreo doua luni) si stau si ma intreb ce o fi fost in mintea celui care le-a furat. Tablourile au o valoare inestimabila, sunt celebre si niciun colectionar impatimit nu si-ar permite riscul de a pastra asemenea bijuterii. Deci, practic, sunt imposibil de vandut.

1. In toata viata mea nu am vazut atat de multi oameni nebuni cati am vazut in Paris in decurs de un an. Si cand spun nebuni nu ma refer la oamenii fara discernamant, care sunt in general cersetori si vorbesc singuri pe strada, cu care eram oarecum obisnuita acasa. Vorbesc de oameni cu adevarate probleme psihice, care arata de parca sunt fugiti din spital. Acum o luna vazusem pe cheiul opus al metroului un barbat care nu s-a lasat pana nu a spart cu pumnii si picioarele un zid care ingradea niste scule de-ale RATP-ului (cred), folosite pentru modernizarea statiei. Dupa ce si-a calmat curiozitatea (se pare ca vroia sa vada doar ce e acolo) a inceput sa urle ca in jungla, apoi sa faca sugestii unui cuplu absorbit de o harta a Parisului : "Puteti vizita Piata de Pasari, o sa vedeti multe pasari acolo... Pentru ca eu...eu sunt o gorila!"...iar tipete, demonstratii... Trec peste faza cu un barbat care urina ieri in fata la Notre Dame in plina zi, in plina strada, cu o groaza de ...

Cateodata ma gandesc la Paris ca la un barbat. Mi-l imaginez brunet, inalt, cu parul brunet, putin lung si ondulat, ochi negri scanteietori si zambet irezistibil. Are un parfum ametitor si e cel mai bun amant din lume. Auzi despre el tot felul de povesti care il elogiaza si iti doresti sa ajungi sa il cunosti; mai ca te indragostesti numai la auzul numelui. Iar daca apuci sa il vezi, iti intra in suflet pe veci. Il vei adora, cand vei fi departe de el ii vei duce lipsa si orice ai face o sa iti dorsti vesnic sa te intorci la el iar si iar. O sa il iubesti cu toata fiinta, cu toti porii, o sa respiri prin el, o sa fii coplesita si prospetimea si frumusetea lui ce nu se va demoda niciodata. O sa te faca sa te reindragostesti de fiecare data de el si o sa te surprinda la fiecare pas. E imposibil sa nu fii sedus complet. Iti va trezi toate simturile, te va absorbi, te va ameti si va ridica stacheta atat de sus, incat o sa crezi ca nu vei mai gasi niciodata nimic asemanator oricat ai cauta...

Théodor Géricault- Le Radeau de la Méduse Al doilea cel mai vizitat tablou de la Luvru dupa Gioconda este "Le Radeau de la Méduse", opera de arta de o importanta majora in istoria artei mondiale. Asa ca daca treceti pe la Luvru, regulule bunului simt va obliga sa-l vedeti. Oricum, e greu de trecut cu vederea, dat fiind si marimile impresionante (cca 5x7m), dar si frumusetea si mesajul pe care il transmite. E imposibil sa nu iti atraga privirea. Istoria e cam asa: dupa caderea lui Napoleon, Louis al XVIII-lea ii daruieste cadou unui prieten foarte vechi o fregata cu numele Meduza si il numeste comandantul ei. Dar datorita incompetentei si lipsei de experienta a acestuia, vasul esueaza in apropiere de coasta de vest a Africii. Capitanul impreuna cu ofiterii iau in posesie barcile de salvare, abandonand restul persoanelor, printre care se afla si femei cu copii. O suta patruzeci si noua de persoane se imbarca pe o pluta improvizata. Doar cincisprezece reusesc sa fie salvate, dup...

M-am reintors (inca o vizita si il termin). Mi-a placut expozitia lui Christian Boltanski, care prezinta umanul in centrul operelor sale. 2 sali - Prima cu peretii plini de hainute de copii asezate pe rafturi, luminate foarte slab de lampi micute, a doua sala cu fotografii ale unor copii anonimi luminate slab - stau marturie a fragilitatii memoriei si vietii, cat si a prezentei mortii inevitabile. Ce ramane dintr-o existenta, daca nu doar cateva obiecte si improbabile fotografii? O alta opera a fost teatrul de umbre, o proiectie de figurine micute tremurande, evocand dansul mortii, dar si universul fantomatic al jocului de marionete din copilarie. Am descoperit, de asemeni si doua tablouri de Modigliani si trei de Picasso; am sa arat doar cate unul din fiecare. Modigliani - Femeia cu ochii albastri Picasso- Tête d'homme Am sa termin prezentandu-va decoratiile peretilor ce te conduc catre galeriile de la subsol.

Am decis ca incepand de astazi sa scriu cu precadere, daca nu chiar exclusiv, despre arta o perioada, deoarece e subiectul care ma intereseaza cel mai mult la ora actuala. Mi-am impus pentru urmatoarele doua, trei luni un "maraton" al muzeelor si sunt convinsa ca o sa descopar o groaza de opere interesante pe care sa le aduc in discutie. Incep astazi cu Muzeul de Arta Moderna din Paris, un "must see" daca esti iubitor de arta, mai ales arta abstracta. Pe mine, una, m-a cucerit si am de gand sa revin cat mai curand. Localizat in aripa de est a Palatului Tokio, muzeul este renumit pentru expozitiile temporare si include aproape sase mii de opere reprezentand miscarile artistice majore ale secolului XX. 1. Cateva din operele care mi-au atras atentia: 2. Opere abstracte 3. Noul realism La sfarsitul anilor 1950, mai multi artisti se opun esteticii abstracte, materialiste ce caracteriza creatiile franceze ale epocii. Rupandu-se complet de traditie, ei tind sa redefineasca...

Azi am fost la Muzeul Erotismului. Sapte etaje plus parter si subsol numai p**? am vazut. Plus doua expozitii. Inca nu sunt convinsa daca sa pun sau nu pozele aici, ma mai gandesc. Pana una alta, aveti aici un preview ale unei expozitii despre expresii folosite in diverse tari legate de sex. Am sa incep cu Romania. Maine va mai pun si cu altele.

Pentru cei care credeau (ca mine) ca sa sarbatoresti trecerea anilor in fata la Turnul Eiffel este ceva de vis, am o veste nu proasta, ci ingrozitor de proasta: e cel mai mare cosmar. Sa incep povestea: Dupa un drum de circa o ora cu trenul ajung pe cheiul metroului impreuna cu inca doi prieteni: o fata si un baiat. Aveam prevazut ca la ora 23 sa ne gasim cu restul trupei in fata Turnului. Dar e deja ora 23, ceea ce evident schimba datele problemei. Ne despart 7 statii de metro de locul in care o sa se intample povestea. Pe chei, nebuneala mare, lume ca la circ, imbulzeala, oameni de toate natiile si toate felurile. Toate metrourile care vin sunt pline ochi cu calatori. Dupa ce asteptam sa treaca vreo cinci metrouri, decidem sa ne intoarcem vreo trei, patru statii in urma, poate avem sansa sa prindem un metrou nu prea plin. Zis si facut! Ajungem cu cateva statii in urma, pe un chei nu foarte populat. Dar metrourile care vin tot pline... Mai sunt 15 minute pana la miezul noptii. Sunt di...

Cata fericire, o nebunie. I-am scos azi la plimbare pe Fratii Lumière.

In sfarsit am reusit si eu sa urc pe net filmuletele. Mai jos aveti unul demo, daca va place, pe youtube sunt restul.

Daca esti prin Paris si esti ahtiat ca mine dupa plimbari pe jos, lucruri frumose si natura cat cuprinde, trebuie neaparat sa vezi Parcul floral de langa Château de Vincennes. E una din dovezile ca exista rai pe pamant.

In viata mea nu mi-a fost dat sa vad ceva atat de frumos. Am ramas gura casca in fata vitrinelor-gigant, care se intind de-a lungul a doua strazi. Imaginati-va ca tot ce vedeti mai sus este animat. Toate papusile canta si danseaza, fac mancare, iepurasii inoata in cupe de sampanie, ursuletii papa margele si fac mancare, prajiturica in forma de om saluta trecatorii sau danseaza in fata manechinelor. O lume de poveste.