Gheisha's Blog

Théodor Géricault- Le Radeau de la Méduse Al doilea cel mai vizitat tablou de la Luvru dupa Gioconda este "Le Radeau de la Méduse", opera de arta de o importanta majora in istoria artei mondiale. Asa ca daca treceti pe la Luvru, regulule bunului simt va obliga sa-l vedeti. Oricum, e greu de trecut cu vederea, dat fiind si marimile impresionante (cca 5x7m), dar si frumusetea si mesajul pe care il transmite. E imposibil sa nu iti atraga privirea. Istoria e cam asa: dupa caderea lui Napoleon, Louis al XVIII-lea ii daruieste cadou unui prieten foarte vechi o fregata cu numele Meduza si il numeste comandantul ei. Dar datorita incompetentei si lipsei de experienta a acestuia, vasul esueaza in apropiere de coasta de vest a Africii. Capitanul impreuna cu ofiterii iau in posesie barcile de salvare, abandonand restul persoanelor, printre care se afla si femei cu copii. O suta patruzeci si noua de persoane se imbarca pe o pluta improvizata. Doar cincisprezece reusesc sa fie salvate, dup...

Sunt cam lenesa perioada asta, asa ca nu am chef de scris. Am gasit filmuletul asta; sa mor daca am realizat cand am vazut Gadjo Dilo ca parnaiasul era Naomi =))

M-am reintors (inca o vizita si il termin). Mi-a placut expozitia lui Christian Boltanski, care prezinta umanul in centrul operelor sale. 2 sali - Prima cu peretii plini de hainute de copii asezate pe rafturi, luminate foarte slab de lampi micute, a doua sala cu fotografii ale unor copii anonimi luminate slab - stau marturie a fragilitatii memoriei si vietii, cat si a prezentei mortii inevitabile. Ce ramane dintr-o existenta, daca nu doar cateva obiecte si improbabile fotografii? O alta opera a fost teatrul de umbre, o proiectie de figurine micute tremurande, evocand dansul mortii, dar si universul fantomatic al jocului de marionete din copilarie. Am descoperit, de asemeni si doua tablouri de Modigliani si trei de Picasso; am sa arat doar cate unul din fiecare. Modigliani - Femeia cu ochii albastri Picasso- Tête d'homme Am sa termin prezentandu-va decoratiile peretilor ce te conduc catre galeriile de la subsol.

Azi am fost la Muzeul Erotismului. Sapte etaje plus parter si subsol numai p**? am vazut. Plus doua expozitii. Inca nu sunt convinsa daca sa pun sau nu pozele aici, ma mai gandesc. Pana una alta, aveti aici un preview ale unei expozitii despre expresii folosite in diverse tari legate de sex. Am sa incep cu Romania. Maine va mai pun si cu altele.

Cred ca nu e nicio noutate pentru nimeni faptul ca sunt mare fana a filmelor, mai ales a celor care depasesc o ora si jumatate. Mi-a luat trei luni sa termin de vazut Gladiatorul. Totusi, ma incumet sa imi dau si eu cu parerea asupra unui film vazut azi. Uite-asa, pentru ca pot. ESTHER Initial, m-am dus sa-l vad imboldita de afisele care impanzeau orasul. Desi aveam prejudecata ca e inca un film asa, sa fie. Am crezut ca e horror (eu fiind mare fana a genului). Era cu tzaca, ca e thriller cu un pic de parfum horror. Dar unul bun, de moment ce nu am adormit in sala timp de doua ore. Nu am mai stat in suspans in halul asta de la Hide and Seek cu Robert de Niro. Bine jucat, bine gandit, m-a tinut intrigata pe tot parcursul. Nu stau sa povestesc despre ce e, ca doar aveti IMDB. Primeste un 8 din partea mea. Nu ii dau zece din cauza cliseelor de gen copii orfani adoptati (am vazut 5 filme de groaza pe tema asta, e timpul pentru ceva nou...), vesnica oglinda de la baie care mascheaza un dul...

Cubul de mai sus (care are, din ochi zic eu, latura de un metru) reprezinta cantitatea de gunoi pe care o produce, in medie, o familie de patru membri in zece zile. Daca e sa ma intrebati pe mine, va spun cu mana pe inima ca eu produc de una singura doua cuburi de-astea pline ochi. Tot in zece zile.

Mi-e lene sa va explic toata istoria; oricum o puteti googali. Tot ce pot sa va spun e ca,desi la inceput mi-a fost un pic frica la 30 de metri sub pamant, mai ales dupa ce citisem o gramada de bazaconii cum ca ar fi sunete ciudate si oameni care dispar sau care lesina din cauza rarefierii aerului, dupa ce am patruns in inima catacombelor (multi turisti s-au intors din drum) am fost cuprinsa un pic de tristete. Ok, mint, Gogosica a fost cuprinsa de tristete, au apucat-o sensurile vietii taman atunci, cand a vazut mormanele de cranii si oase insiruite in grup organizat. Pe mine m-a apucat doar un sentiment de satisfactie, ca am reusit sa fac ceva ce aveam pe lista de must do de vreo trei ani. Nu e nimic terifiant, dar clar e ceva ce merita vazut. Pentru mine reprezinta mai degraba ceva istoric, nicidecum vreun loc inspaimantator. Ce trebuie stiut: - nu aveti voie sub nicio forma sa faceti poze cu blitzul (io am facut shhht, da sa nu ma ziceti); - in cazul in care aveti gusturi macabre s...

In sfarsit am reusit si eu sa urc pe net filmuletele. Mai jos aveti unul demo, daca va place, pe youtube sunt restul.