Frici - Partea 1
Mi se pare extraordinar cum au reusit sa mi se intipareasca in minte pentru toata viata amintiri de cand eram atat de mica, incat abia stiam sa vorbesc. Aveam vreo patru-cinci ani cand am fost cu mama la doctor din cauza unor dureri de burta acute. In nici zece minute, fara niciun fel de analiza, doctorul i-a spus mamei direct: are cancer. Nu intelegeam deloc de ce plangea mama in hohote, timp in care doctorul o linistea sec, spunandu-i "lasa cucoana, esti tanara, faci altul". Nu cunosteam notiunea de moarte. Apoi, in drum spre alt medic, ne-am intalnit cu o tanti, colega de-a mamei, care mi-a dat un mar rosu. Dupa un constult la un alt medic s-a dovedit ca avusesem doar un blocaj urinar, dar treaba cu cancerul ma urmareste si in ziua de azi. Apoi a venit ziua cand mi s-a explicat ce e aia moarte. Am plans toata ziua ca o isterica si nu am putut sa ma stapanesc decat dupa ce am reusit sa o fac pe mama sa imi jure pe rosu ca ea nu o sa moara niciodata. O alta amintire pe ca...