Noaptea Ororilor sau adevarul despre revelionul la Paris
Pentru cei care credeau (ca mine) ca sa sarbatoresti trecerea anilor in fata la Turnul Eiffel este ceva de vis, am o veste nu proasta, ci ingrozitor de proasta: e cel mai mare cosmar. Sa incep povestea: Dupa un drum de circa o ora cu trenul ajung pe cheiul metroului impreuna cu inca doi prieteni: o fata si un baiat. Aveam prevazut ca la ora 23 sa ne gasim cu restul trupei in fata Turnului. Dar e deja ora 23, ceea ce evident schimba datele problemei. Ne despart 7 statii de metro de locul in care o sa se intample povestea. Pe chei, nebuneala mare, lume ca la circ, imbulzeala, oameni de toate natiile si toate felurile. Toate metrourile care vin sunt pline ochi cu calatori. Dupa ce asteptam sa treaca vreo cinci metrouri, decidem sa ne intoarcem vreo trei, patru statii in urma, poate avem sansa sa prindem un metrou nu prea plin. Zis si facut! Ajungem cu cateva statii in urma, pe un chei nu foarte populat. Dar metrourile care vin tot pline... Mai sunt 15 minute pana la miezul noptii. Sunt di...