Eu, Gogo si punguta cu trei bani
Povestea de mai jos nu ne face cinste, dar e must tell :))
E sambata si Gogosica arde de nerabdare sa ne ducem la un brocante de la ea din sat, care se tine o data pe an. Mai pe romaneste,la un fel de talcioc in care francezii scot la inaintare toate lucrurile de prin casa pe care nu le mai vor, de la mouse-uri si stickere pana la trotinete, lampi, cuptoare cu microunde, haine si alte bazaconii. Si totul pe sume de nimic. Astfel ca gasesti tricouri originale Lacoste la un euro sau mouse-uri Hello Kitty cu 2 (fiecare cu ce-l doare)...
Problema e ca noi suntem aproape leftere. Mai precis, Gogo are cinci euro pe care, cu sufletul ei de ingeras, ii imparte cu mine surioreste. Eu cheltuiesc doi euro, asa ca mai ramanem cu trei.
Tot foindu-ne printre vecinii din sat cu mesele transformate in tarabe, in ideea de a vedea toata marfa (implicit de a cheltui cu cap cocosanta suma de trei euroi), Gogo se impiedica de o vecina cunoscuta, care o intreaba daca nu vrea niste haine, pe sistemul "am o pereche de pantaloni albi, noi-nouti, vara trecuta i-am luat, tare bine ti-ar veni..." Gogosica nu, ca hau bau. Femeia "nuuu, ca ti le dau pe degeaba, bla bla". Corina ca nu, ca sigur i-s mici, da' dracu din mine incepe sa o impunga (pantalonii sunt fix marimea mea). Si uite-asa incepem sa scormonim pe acolo in cautare de haine. Dupa ce imi aleg eu jdemii de toale care imi plac,in timp ce femeia ii prezinta altele si altele, care ei nu ii vin (dar mie da), Gogo ma intreaba:
- Ei si acum, ce fac? Nu pot sa plec asa...
- Ii spui multumesc frumos, sunteti foarte gentila si ne caram... Doar ti-a zis clar ca ti le da moaca...
- Nu fata, nu pot...Mi-e rusine...O sa o intreb cat face.
- Da da, asa facem... Ca oricum, de moment ce a zis ca nu vrea niciun ban pe ele, tu o sa o intrebi, ea clar o sa zica ca nu face nimic, ca doar asa a zis de la inceput.
Zis si facut.
Numai ca in momentul in care Gogo intreaba pretul, frantuzoaica incepe sa faca mental calcule (noi deja gata, eram cu picioarele inmuiate,am zis ca am sfeclit-o clar).
Cumpaneste cateva clipe teancul de haine si spune (noi eram cu suflarea taiata): "Eeeh, trois euro, ça va?".
Am plecat cu picioarele ca de cauciuc, razand aproape isteric.
Pe drum, in timp ce ma plangeam de conditia noastra de sarace, vai de mama lor, gasim intinsi frumos, pe strada, exact in fata noastra,40 de euro. Frumos pierduti in doua bancnote de cate 20. Ne uitam imprejur sa vedem daca e cineva cu fata de om care a pierdut 40 de euro , dar, cum nu e, insfacam banii si marim pasul.
Pe drum intram in curtea unui paysan care isi incropise in ograda un muzeu de arta contemporana cu vanzare. La intrare statea tantos expusa o adunatura de fiare si obiecte casnice utilizate, acompaniate in fata de o foaie de ziar pe care scria "a te uita in gunoi este deja o ARTA."
Am mai vazut acolo desene facute pe placi de pick-up, ziare si carton si o minge enorma din plastic transparent (care mi-a amintit de episodul din Seinfeld cu baiatul care traia intr-o bula), care avea inauntru petale de trandafir de la o floare de plastic.
Mare iubitoare de arta contemporana cum ma stiti, am incercat sa patrund tainele acestor exponate, dar nu am reusit. Am ramas cu o fata la fel de tampa ca atunci cand am vazut la Centre Pompodou expusa, ca obiect de arta, o lopata atarnata din tavan.
La iesire am vazut o geanta de plaja care mi-a luat ochii. Vanzatorii erau doi frati (cred), genul de studenti la politehnica.
Mai aveau la vanzare tricouri negre cu Triple X, Harry Potter, Action Man, Spider Man , de care erau foarte mandri. "Absolut tot ce e aici are legatura cu filmele".
Le cer geanta, care de fapt, nu era de vanzare, era pentru transportat produsele. Dar fara sa stea pe ganduri, varsa "marfa" (vreo 20 de pokemoni si un urs koala albastru, pe care nu il cunosc, dar care cred ca e vreun personaj din desenele Walt Disney) si imi intind geanta de plaja veseli. Platesc si plec fericita cu geanta mea "Mamma mia", film pe care nici macar nu l-am vazut...
E sambata si Gogosica arde de nerabdare sa ne ducem la un brocante de la ea din sat, care se tine o data pe an. Mai pe romaneste,la un fel de talcioc in care francezii scot la inaintare toate lucrurile de prin casa pe care nu le mai vor, de la mouse-uri si stickere pana la trotinete, lampi, cuptoare cu microunde, haine si alte bazaconii. Si totul pe sume de nimic. Astfel ca gasesti tricouri originale Lacoste la un euro sau mouse-uri Hello Kitty cu 2 (fiecare cu ce-l doare)...
Problema e ca noi suntem aproape leftere. Mai precis, Gogo are cinci euro pe care, cu sufletul ei de ingeras, ii imparte cu mine surioreste. Eu cheltuiesc doi euro, asa ca mai ramanem cu trei.
Tot foindu-ne printre vecinii din sat cu mesele transformate in tarabe, in ideea de a vedea toata marfa (implicit de a cheltui cu cap cocosanta suma de trei euroi), Gogo se impiedica de o vecina cunoscuta, care o intreaba daca nu vrea niste haine, pe sistemul "am o pereche de pantaloni albi, noi-nouti, vara trecuta i-am luat, tare bine ti-ar veni..." Gogosica nu, ca hau bau. Femeia "nuuu, ca ti le dau pe degeaba, bla bla". Corina ca nu, ca sigur i-s mici, da' dracu din mine incepe sa o impunga (pantalonii sunt fix marimea mea). Si uite-asa incepem sa scormonim pe acolo in cautare de haine. Dupa ce imi aleg eu jdemii de toale care imi plac,in timp ce femeia ii prezinta altele si altele, care ei nu ii vin (dar mie da), Gogo ma intreaba:
- Ei si acum, ce fac? Nu pot sa plec asa...
- Ii spui multumesc frumos, sunteti foarte gentila si ne caram... Doar ti-a zis clar ca ti le da moaca...
- Nu fata, nu pot...Mi-e rusine...O sa o intreb cat face.
- Da da, asa facem... Ca oricum, de moment ce a zis ca nu vrea niciun ban pe ele, tu o sa o intrebi, ea clar o sa zica ca nu face nimic, ca doar asa a zis de la inceput.
Zis si facut.
Numai ca in momentul in care Gogo intreaba pretul, frantuzoaica incepe sa faca mental calcule (noi deja gata, eram cu picioarele inmuiate,am zis ca am sfeclit-o clar).
Cumpaneste cateva clipe teancul de haine si spune (noi eram cu suflarea taiata): "Eeeh, trois euro, ça va?".
Am plecat cu picioarele ca de cauciuc, razand aproape isteric.
Pe drum, in timp ce ma plangeam de conditia noastra de sarace, vai de mama lor, gasim intinsi frumos, pe strada, exact in fata noastra,40 de euro. Frumos pierduti in doua bancnote de cate 20. Ne uitam imprejur sa vedem daca e cineva cu fata de om care a pierdut 40 de euro , dar, cum nu e, insfacam banii si marim pasul.
Pe drum intram in curtea unui paysan care isi incropise in ograda un muzeu de arta contemporana cu vanzare. La intrare statea tantos expusa o adunatura de fiare si obiecte casnice utilizate, acompaniate in fata de o foaie de ziar pe care scria "a te uita in gunoi este deja o ARTA."
Am mai vazut acolo desene facute pe placi de pick-up, ziare si carton si o minge enorma din plastic transparent (care mi-a amintit de episodul din Seinfeld cu baiatul care traia intr-o bula), care avea inauntru petale de trandafir de la o floare de plastic.
Mare iubitoare de arta contemporana cum ma stiti, am incercat sa patrund tainele acestor exponate, dar nu am reusit. Am ramas cu o fata la fel de tampa ca atunci cand am vazut la Centre Pompodou expusa, ca obiect de arta, o lopata atarnata din tavan.
La iesire am vazut o geanta de plaja care mi-a luat ochii. Vanzatorii erau doi frati (cred), genul de studenti la politehnica.
Mai aveau la vanzare tricouri negre cu Triple X, Harry Potter, Action Man, Spider Man , de care erau foarte mandri. "Absolut tot ce e aici are legatura cu filmele".
Le cer geanta, care de fapt, nu era de vanzare, era pentru transportat produsele. Dar fara sa stea pe ganduri, varsa "marfa" (vreo 20 de pokemoni si un urs koala albastru, pe care nu il cunosc, dar care cred ca e vreun personaj din desenele Walt Disney) si imi intind geanta de plaja veseli. Platesc si plec fericita cu geanta mea "Mamma mia", film pe care nici macar nu l-am vazut...
Comentarii