Itinerariu cultural


Voioasa nevoie mare, imi iau astazi bocceluta si plec sa vizitez Bois de Boulogne, fara sa ma documentez in prealabil prea mult. Tot ce stiu e ca e un parc enorm, ca are o gradina unde gradinarii au incercat sa planteze fiecare copac aparut in operele lui Shakespeare si cam atat. Ajung acolo si incep sa ma sucesc aiurea, fiindca nu pricep unde incepe si unde se termina parcul. Sau macar care e parcul. Nu are nicio intrare, doar sagetele care il indica. Intru in padurice, ca de fapt, asta era parcul, inaintez pe o potecuta si ma innamolesc (am uitat sa zic ca ploua). Ma invart ca o curca beata. Copaci si iar copaci. Apuc sa ies la soseaua care taie paduricea sau paduroaia, mai degraba, la cat de imensa e...
Drum drept,vant puternic,copaci de o parte si de alta; in afara de masini, pe alei pustiu. Ma hotarasc sa merg drept inainte, fiindca vad niste placute indicatoare care imi promit ca la capat ma asteapta o cascada mare. Sper sa nu fie cu taca si Cascada asta sa fie de fapt, numele vreunui restaurant cum am mai patit-o.
Si merg asa in nestire cre'ca vreo 20 de km, timp in care imi iau claxoane si o alta masina opreste langa mine. Foarte rar ma intalnesc cu cate vreo persoana care imi zambeste ciudat si simte neaparat nevoia sa se bage in seama, sa ma intrebe "ça va madmoiselle?".
Enervata si obosita, dau in final de cascada. Cacat. Hai ca merita vreo 10 km maxim de mers pe jos, da' nu 20. Ce naiba, nu e Urlatoarea. Si mai si ploua. Decid sa ma aventurez prin parc la intoarcere, poate dau de gradina lu Shakespeare, da' de unde atat... Ca pe orice poteca merg, ies la o strada. Intotdeauna alta strada. Asa ca ma resemnez si iau iar drumul de langa sosea.

In fata, o bunoaca de negresa cu juma de fund pe afara, merge in harfe si fanfleuri pe niste cizme de lac cu toc cui. Nici bine nu trec de ea, hop alta bunaciune, asta cu talele pe afara aproape complet. Incep sa ma gandesc ca oi fi mers asa de mult, ca am ajuns pe la Amsterdam probabil. Si uite asa tot bulevardul e plin de exponate care mai de care mai despuiate si mai cracanate si mai aplecate.

Si ca si cum nu e de ajuns, realizez ca nu prea mai stiu pe unde ma aflu, asa ca scot ghidul, poate poate ma dezmzticesc. Si imi pica ochii pe o mica descriere a parcului: "daca sunteti neinsotit, nu e intelept sa va aventurati de unul singur prin padure. Prostitutia si infractiunile sunt in floare".
Injur printre dinti si imi fac o nota mentala ca de acum inainte sa nu mai plec neinformata, in timp ce o masina opreste langa mine, iar soferul imi zambeste seducator. Si doar sunt in trening. Clar astia au o afinitate pentru firile sportive...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romaniei, cu drag

Asculta mai multe audio Haioase Mi s-a facut o scarba incredibila cand am auzit specimenul de mai sus. Durerea mai mare e ca nu e singurul roman plecat din tara care se comporta astfel. Peste tot unde am fost nu mi-a fost niciodata rusine sa spun ca sunt romanca; ba din contra, am spus-o cu fruntea sus. Cu bucurie. Si am incercat pe cat am putut de bine sa fac cinste tarii mele, sa lupt impotriva conceptiei generale create, cum ca noi, romanii, am fi hoti, criminali si cate si mai cate. Sa iau apararea tarii mele. Nu vreau sa tin lectii de pariotism ieftin, dar consider ca nu ne apreciem indeajuns patria. De multe ori mi-a fost dat sa fiu foarte placut impresionata de oameni straini, de diverse nationalitati, care tresareau entuziasmati la auzul faptului ca sunt romanca. Care sa imi replice imediat un "buna ziua" stalcit, veseli nevoie mare. Sau care sa enumere Constanta, Timisoara, Bucuresti. Am fost surprinsa sa intalnesc francezi care ne-au vizitat tara si mi-au povest
Citiți mai multe

Ce (vrei sa) te faci cand o sa fii mare?

Cand aveam trei ani visul meu era sa fiu "taxatoare de bilete". Erau ghiseele alea improvizate in autobuz, unde vindea bilete cu o calatorie o tanti cu par scurt, proaspat scos de pe bigudiuri. Iti dadea biletul dupa ce ti-l taxa. Ei, facutul acelor gaurele ma fascina si imi dadea senzatia ca daca as face o cariera din perforatul biletelor as fi fericita. La cinci ani mi se parea super atragatoare ideea de a spala vagoane de tren pe dinafara. Am mai crescut si pe la vreo saispe ani, citind o Viata Libera, mi-a picat fisa: trebuia sa ma fac jurnalist. Pacat ca faza nu a trecut, asa cum au trecut dorintele din pruncia mea, ci mi s-a fixat din ce in ce mai adanc in creier. Astfel ca am urmat si o facultate pe care si acum o regret. Am pierdut trei ani doar ca sa imi dau seama ca nu sunt buna la asa ceva si ca daca vrei sa faci jurnalism poti face fara niciun studiu in domeniu. Sau ca poti foarte bine iesi din facultatea de Jurnalism fara sa stii regulile de ortografie (am cunosc
Citiți mai multe

De ce ne plac baietii?

Credeam ca va fi floare la ureche sa raspund , dar cand mi-am adresat intrebarea ce ne place, de fapt, la baieti ? primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost "pentru ca stiu sa instaleze windows-ul" ...Dar cum si eu am invatat sa fac asta, impinsa de nevoie, m-am gandit ca trebuie sa fie mai mult de atat. Mi-am framantat creierul si nu am reusit sa realizez decat ce mi-a placut la baietii cunoscuti pana acum in viata mea. Bineinteles, lista e mai lunga si fiecare fata in parte si-o poate adapta. Ne plac baietii fiindca la inceput sunt atat de timizi (desi incearca sa ne convinga contrariul bravand), incat se inrosesc cand le faci un compliment si le transpira palmele cand te iau de mana; Ne plac baietii fiindca ne fac cadou jucarii de plus si bilutze colorate (desi noi pretindem ca suntem femei si vrem sa fim tratate ca atare); Ne plac baietii fiindca in exces de zel vor sa ne dea unghiile cu oja si ,desi dau pe laturi, tot adorabili raman ; Desi nu ne place sa rec
Citiți mai multe