Prin ochii unui copil

Nu stiu cum sunt altii, dar eu ador Craciunul mai mult decat ziua mea de nastere si ziua de salariu la un loc. Ce nu am reusit inca sa imi dau seama, in schimb, este de ce mereu mirosul de portocale imi aminteste de Craciun. Si de ce mananc/ mancam portocale doar de Craciun. Ma rog, m-am indepartat de la subiect.

Aveam trei-patru ani cand a izbucnit revolutia. Nu am inteles nimic din ea pe vremea aceea. Singurile amintiri pe care le am de pe vremea comunismului sunt masca de gaze, cartela de paine, bibeloul de peste transparent asezat pe un mileu de acasa de la mamaia, faptul ca puteai sa cumperi si jumatate sau chiar un sfert de paine. Singura bucurie datorata revolutiei, copil fiind, a fost ca mama nu m-a mai batut la cap sa invat o anumita poezie din abecedar cu care ma innebunise inainte.

Apoi, in urmatorii ani, am deprins obiceiul de a ma uita in fiecare Craciun la televizorul alb-negru din sufragerie la procesul sotilor Ceausescu, la lumina beculetelor bradului verde de plastic . La fel, nu intelegeam nimic, dar altceva nu era de vazut. Am inceput chiar sa asociez dupa o anumita vreme imaginile lipsite de culoare adanc intiparite in minte cu Craciunul si cu portocalele. Devenise un ritual. E filmuletul cu Ceausescu? sunt portocale? e Craciun!

Mi-as dori sa revad si anul acesta acele imagini, fiindca lumea s-a schimbat atat de mult de atunci, incat in ultimii zece, unsprezece ani am intrerupt "ritualul"; dar de data aceasta voi putea judeca cu totul altfel, fiindca nu mai am ochi de copil.
Nu stiu de ce,dar de fiecare data cand imi amintesc aceste lucruri marunte si disparate care fac parte din copilaria mea, ma apuca melancolia, dar si intristarea.

Faptul ca l-am ucis pe Ceausescu de Craciun o sa ramana vesnic scris in istoria noastra si o sa ne umbreasca sarbatorile noua, ca popor. Poate suna ridicol, dar de multe ori ma intreb daca nu cumva tocmai acesta e motivul pentru care noi, romanii, suntem atat de chinuiti.

Pentru anul viitor mi-am propus sa citesc M. Cartarescu- Orbitor si N. Steinhart- Jurnalul fericirii. Momentan cochetez cu ideea de a- mi adauga in playlist niste melodii comuniste (am gasit din pura intamplare un folder pe ODC :)). Enumerez cateva potentiale hituri: E scris tricolor pe unire, Imn garzilor patriotice, 1 Mai muncitoresc, Iubit conducator, Cantarea Romaniei :d