Gheisha's Blog

Do you hear the sound of the rain? The rain of this night when the moon shines, sadly singing in my ears. I'm thinking of past times when we were together and then parted. Do you remember that night when it rained so much? You said that heaven predestined our love. I think about it all the time, all my nights are sad. Love hurts when you await the return of someone far away who will never come back. Why don't you listen to the noise of the rain and to the sound of my sobs? I am here on the riverbank, looking at the rain. You've already forgotten our love story.

In perindarile mele prin Centrul Comerial astazi am dat de un trenci Zara absolut fabulos, de la care nu imi mai pot lua mintea. Problema majora acum e ca achizitionarea lui inseamna cam jumatate de luna de munca plus inca ceva zile, fara sa cumpar nimic altceva; de strans nu pot, ca-s foarte cheltuitoare si am nevoie si de altele; de imprumutat nu am de la cine, ca am prieteni la fel de faliti, iar de imprumutat de la prieteni francezi nu vreau... Am si io onoarea mea de romanca =)). Asa ca mi-a trasnit o idee geniala. Daca tot face lumea bani pe aici din absolut orice, ce ar fi daca m-as preface surdo-muta, ca aia de m-a jefuit de un euro? Imi fac un tabel, scriu niste nume si adrese la hoha, trec in dreptul lor ca au donat 10 euro. Daca prind cinci, zece francezi prosti sa imi dea cate 10 euro m-am scos. Daca aveti o idee mai buna, va rog frumos sa ma stresati pe mess, ca de obiecei :D. Hai, ca doar suntem romani, la de-astea ne pricepem cel mai bine... Ce pana mea?? :))

Dragostea nu are ochi, nu are urechi, nu are motiv,nu are varsta,nu are rusine, nu tine cont de absolut nimeni si nimic, nu vine planificata, e devastatoare, e cel mai al dracului lucru, fiindca nu are nicio noima si nicio logica. De-aia e si greu sa ii gasesti leac. Niciun alt sentiment nu reuseste sa te faca sa treci prin absolut toate starile posibile. Am aflat cu parere de rau despre divortul lui Catalin Crisan, el fiind el care a vrut cu tot dinadinsul sa puna capat casniciei. Pana nu demult, as fi umplut randurile celor care ar fi aratat acuzator cu degetul: "cum a putut? dupa 14 ani de casnicie? cu doi copii? cu o nevasta atat de frumoasa etc" De fiecare data cand intervine despartirea intr-un cuplu, automat cel parasit ramane in postura de victima, in timp ce celalalt e calaul. Cu totii am trecut prin astfel de situatii. Daca am fost cei abandonati, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne autocompatimim in mod repetat, sa dramatizam, sa ne simtim tradati. Dupa ca

Acelasi cineva : mai fata eu stau si m-am gandit bine Acelasi cineva: sa-ti dau o idee Acelasi cineva: care zic io ca e cam buna spre perfecta geisha: ia zi Acelasi cineva: asculta aici Acelasi cineva: de ce nu te-ai combinat tu cu un popa? Acelasi cineva: si bani si trai bun Acelasi cineva: si daca era sa te insele geisha: aahahahahaaaa acelasi cineva: te insela cu unu acelasi cineva: nu cu una

Cand eram mici,pe la 15-16 ani, noi, fetele (ma refer acum strict la generatia mea), aveam tendinta sa ne simtim jenate sa vorbim despre orice lucru intamplat pentru prima oara in relatia cu un baiat. Ba mai mult, eram terifiate ca nu cumva sa afle prietenii individului vreo faza mai intima, gen ti-a bagat mana sub bluza sau mai stiu eu ce. Personal, eram chiar frustrata la gandul ca as putea da peste un astfel de specimen (eu copilarind cu baieti mai mari decat mine, care isi povesteau pe indelete activitatile extrascolare). Conversatiile de pe atunci cu prietenii legate de viata intima/prima oara se reduceau la "mmm, da, a fost ok, mi-a placut/ nu mi-a placut". Cu timpul, rolurile au inceput sa se inverseze, baietii devenind acum foarte discreti si misteriosi (nu includem aici porcii :) ) cu privire la viata privata, pe cand fetele simt, probabil, nevoia sa recupereze. Dupa prima intalnire cu un tip, discutiile sunt cat de cat lejere... Prima intrebare care ti-e a

(...) Eu : nu ma vad cu el pe viitor Eu: nu simt ca e el "the one" Cineva : tu vrei sa simti fiorul? eu : daaaaaa cineva : pt ala care va fi...EL...TORRO? eu: sa ma furnice cineva : asta simteai la 16 ani cineva: acu tre sa simti mireasma profitului cineva : si a aranjarii pe viata ! :))

Azi am dat iar nas in nas cu echipa de la Acasa TV, in frunte cu nenea ala, care am inteles ca e cap de afis in film, State. De data asta in fata la Eiffel; ma, la cat de mare e Parisul, nici de le urmaream programul nu cred ca ii gaseam asa de usor. Deja incep sa cred ca nu mai e coincidenta...Daca ii vad si a treia oara o sa imi spun ca e clar semn de la Dumnezeu: ma vrea vedeta. Deja mi-am facut planul: am sa ii intreb daca nu cumva au nevoie de figuranti :)). Ca deh, mana de lucru romaneasca e mai ieftina.

Ghiciti cu cine am dat azi nas in nas in fata la Sacré-Coeur! Ei bine, cu toata satra de la Acasa TV, venita sa filmeze nuj ce noua telenovela (niciodata nu le-am avut cu telenovelele romanesti). Partea comica e ca nu i-am recunoscut decat pe Cabral si pe Carmen Tanase, imbracata all gipsy. Am apucat sa ma trag rapid in poza cu Cabral, ca erau toti pe la sfarsitul pauzei. Si oricum, pe restul nici nu ii stiam... Era o blonda pe acolo pe care parca o vazusem prin promo-urile de la Acasa (o fi fost aia din regina??);

Frate, nu stiu ce era aseara in aer in Paris, da' mai toata lumea era chitrofonita. La metrou, trei gagici vesele cu o sticla de vin goala pe jumate. Nici bine nu cobor, o gasca de cinci handralai galagiosi si foarte bine dispusi si aia plus o sticla de vin. Sa zicem ca erau turisti astia si beau de bucurie, desi nu vad de ce ar vrea cineva sa vada beat Parisul. Anyway, ajung pe o banca in parc, unde am parte de un mini show, exact ca in filmele cu prosti. Doi tipi pe o banca, praf de beti, zdranganeau o chitara si lalaiau in legea lor. Alaturi, in picioare, o tanti la vreo 45-50 de ani, imbracata toata in alb cu niste haine lalai, care aduceau foarte tare cu un halat de macelarie, tragea nervoasa dintr-o tigara. Dupa ce face doua ture de parc cu un mers nervos, se opreste tacticos la un moment dat , ii ia barbatului chitara din mana, se indeparteaza doi pasi si o buseste cu toata forta de ciment; dupa care se asaza linistita pe banca din fata, tragand in continuare din tigara. Lin

Stiu, o sa sariti iar toti cu gura sa imi ziceti ca numai eu pot pati asa ceva. Asa e. Da' pe bune ca nu e vina mea. In avantul meu de a invata cat mai repede cu putinta limba franceza, am zis sa imbin utilul cu placutul, asa ca am inceput sa citesc toate BD-urile care mi-au cazut pe mana. Sa fie vreo cincisprezece pana acum. Si, ca o eleva silitoare ce vreau sa fiu, am luat chiar si notite si am si invatat by heart expresiile si tot ce mi se parea mie ca imi va fi de folos. Si cum repetitia e mama invataturii, de ce sa nu pun si in practica ce am invatat cat mai des? Si-uite-asa, plina de bunavointa, am inceput sa folosesc expresiile cu copiii. Toate bune si frumoase pana cand intr-o zi, in incercarea de a-l face pe unul din copii sa inceteze sa tipe, am urlat la el in gura mare o expresie proaspat invatata (tot de la benzi desenate, bineinteles), care imi suna mie in traducere ca ar insemna "taci". Moment in care copiii au bulbucat ochii la mine si m-au rugat sa repet,

Sa-i dea Dumnezeu sanatate celui care a inventat HI5-ul! Dupa Yahoo Messenger, mi se pare cea mai tare inventie posibila (urmata pe locul 3 de IMvisible Detector). Nu stiu cum e pentru baieti, dar pentru noi, fetele, e un adevarat deliciu. Un motiv de barfa suculenta. Face cat zece iesiri pe faleza si trei in cluburi. Fiindca reuseste sa cuprinda tot ce ne intereseaza. Daca vrei sa afli care cu care s-a mai combinat, cine de cine s-a despartit, ce toala si-a luat aia de la patru, e de ajuns sa faci un click. "Cum fata, nu ai auzit? E plecata in Spania proasta. S-a maritat. Nu, n-am vorbit cu ea, am vazut pe hai faiv alaltaieri. E cu un naspet, nu ca ea ar fi frumoasa. Avea poze de la nunta, s-a mai ingrasat si avea o rochie de mireasa prea penala. Da' lasa ca iti dai linkul." Plus ca te poti da mare cu ultimele tale vacante, achizitii, cu cat de multi prieteni ai, cat de des iesi si pe unde, cat de tare te distrezi si ce marfa iti sta cu noua tunsoare. Ca sa nu mai zic ca

Cunosc o gramada de persoane (cu mine in frunte) care ar putea sa isi bage lejer ceva in ea de viata daca de maine s-ar busi netul. Nu stiu cum sunt altii, da' la mine in casa daca (fereasca Dumnezeu, scuip de trei ori in san) pica netul sau se strica calculatorul, e o atmosfera asemanatoare cu priveghiul. Viata nu mai are brusc niciun sens, intru in panica, apoi in depresii, imi pierd pofta de mancare, am cosmaruri cand dorm, iar viata mea sociala e practic, inexistenta. Nu am sa stau acum sa analizez fenomenul yahoo messenger (cum a aparut, cum ne schimba viata), ca nu-s in masura, desi la cat timp pierd cu el, ar trebui sa imi dau doctoratul pe tema asta. Faza care ma seaca pe mine e de ce nu se scoate un cod al bunelor maniere pe mess? Ca daca tot am dezvoltat o adevarata societate virtuala, se impune si bunul simt, tre' sa existe anumite limite... De exemplu, as vrea sa stiu si eu: - Cate massuri pe zi maxim e ok sa dai? - Buzz-ul e sau nu o impolitete? Ar trebui folosit