Gheisha's Blog

In ultima vreme vad tot mai des diverse campanii de sensibilizare a populatiei cu privire la mizeria de pe jos, la cum sa faci un gratar in curatenie, despre cum sa nu scuipi pe jos sau sa faci un picnic fara sa dai pe jos. Oricat de bine intentionate ar fi aceste campanii, nu pot sa nu remarc inutilitatea lor. Cocalarii tot cocalari o sa ramana, educatia nu se face acum, la douazeci si ceva de ani. Plus ca mi se pare penibil ca pentru o tara sa fie nevoie de astfel de campanii. Pentru ca sunt niste lucruri de bun simt, pe care nici nu ar fi trebuit sa vina cineva sa ni le spuna ca trebuie facute.

De cand ma stiu am fost dezastru la economie. Era sa pic bacul din cauza ei, iar la facultate am dat de trei ori acelasi examen la acest curs. Am o aversiune pentru toti termenii bancari fiindca niciodata nu i-am inteles. Nu cunosc ce inseamna card de debit, de cumparaturi si alte prostii. Dar sunt unele lucruri care nu mi se par normale. Ca de exemplu: de ce mi se cer acum 50 de lei pe an pentru "administrare de cont" cand imi fac cardul, cand eu acum vreo doi ani am platit doar 7 lei la o emitere de card? La aceeasi banca. Si tot la banca cu pricina ma pune sa imi aleg o imagine pentru card. Ii zic "da un card d'ala simplu, albastru, cum aveati inainte nu se poate?" "Aaa, nu nu nu, asta e special ca e pentru nuj ce (alti termeni bancari)". E un pic cam penal sa stai intr-o banca sa ti se arate imagini cu peisaje si pisicute si catelusi cu maxim de seriozitate, ca si cum ar fi o procedura bancara de maxima importanta. Nu inteleg cine o fi fost cu ide...

Cat ne mai suporta oare Pamantul? Oare nu s-a saturat de noi? Nu ii vine cateodata sa se scuture puternic, scurt, ca un caine ud dupa ploaie? Sa sarim cu totii din spinarea lui, sa ne pierdem, sa ne dezintegram in Univers? Nu s-a saturat oare sa ne tolereze pe noi, niste furnici nemernice, lacome, distrugatoare, lipsite de orice bun simt. Am ajuns sa nu ne mai suportam noi intre noi. Ne distrugem reciproc fara remuscari. Noi intre noi si tot ce e in jurul nostru. Am pierdut definitiv orice urma de moralitate. Ne prostituam zi de zi sufletele, valorile in care alta data credeam. Am pornit cu totii pe un drum gresit si nimenui nu pare sa ii pese. De ce nu se scutura Pamantul de noi? Nu are nevoie de noi.Nu-l meritam. Nu facem decat sa il distrugem. Avem atata rautate si nepasare in noi incat ii suntem inutili, ba chiar foarte daunatori. Suntem in stare de atatea stricaciuni si de nimic bun. Nu vad nicio alta solutie pentru celebrul cliseu de "o lume mai buna". Sa vina naibii a...

Nimic nu ma amuza mai tare ca discutiile romanilor postate sub clipuri, poze, articole si orice altceva. Pentru ca romanului ii place sa comenteze. Cateodata mult si prost. Dar important e ca o face imediat cum i s-a dat posibilitatea. E ca si cum toti abia asteapta ocazia sa se refuleze. Oriunde. Eu o fac pe blog, unii o fac pe unde apuca. Arunca cu comentarii in stanga si dreapta; pe iutub, pe orice ziar on-line, pe bloguri...In rest se cearta. Intre ei. Fiindca fiecare are impresia ca e cel mai destept de pe plantatie si daca are o parere, toti ceilalti care indraznesc sa aiba o parere trebuie injurati de mama si redusi la eticheta de idioti. Cred ca cei ce au comentat macar o data o parere pe iutub stiu la ce ma refer. E imposibil sa nu iti sara cineva in cap. Imposibil. Mai de nou, cred ca locul comentariilor ar trebui rezervat doar prostilor. Sunt prea multi, si nu are rost sa te pui cu ei. Dar ma cam indepartez de subiectul de la care vroiam sa pornesc, de fapt. Am dat azi prin ...

Inventat de mine. Mi-am dat e seama care ar fi culmea optimismului: sa scrii pe Google sifilis si sa clickezi pe "Ma simt norocos".

Cand eram mai mica aveam un prieten mai mare decat mine, care era ateu. Lucru care la momentul acela mi se parea condamnabil si de neinteles. L-am intrebat de ce este atat de sigur ca Dumneze nu exista. Explicatia lui, oricat de ridicola ar parea unora, pe mine m-a facut sa il inteleg intr-o oarecare masura. Cand era si el mai mic, la randul lui, se uita la surprize surprize. Si vazuse acolo un caz cu o fata care era bolnava de leucemie si care aparea cam in fiecare emisiune. Se strangeau bani, se facea teledon etc ca sa fie salvata. Fata, spunea el, era o fata inteligenta, buna si toate calitatile necesare. Era aproape indragostit de ea si se uita cu sufletul la gura la fiecare emisiune sa vada cum evolueaza toata treaba. Banii s-au strans, fata a facut operatia, dar la scurt timp a murit. Si odata cu moartea ei, a murit si credeinta in Dumnezeu a prietenului meu, care era convins ca daca Dumnezeu ar fi existat nu ar fi lasat sa se intample asa ceva. Pana acum am facut parte mai toat...